Poreclită „La Ciudad Blanca” (Orașul Alb) după clădirile sale de calcar alb, acoperite acum în straturi de vopsea colorată, capitala statului Yucatan este în toate sensurile orașul principal al peninsulei. Merida nu este doar cel mai mare oraș din Peninsula Yucatan, ci și cel mai vechi oraș din America. A fost centrul civilizației Maya până când spaniolii au preluat conducerea în anii 1500. Inutil să spun că acest oraș este plin de istorie. Fondat în 1542, Merida este construit peste și, parțial, din ruinele unui oraș mayaș cunoscut sub numele de Tiho sau Ichcansiho. Averea sa a crescut datorită exportulului de henequen (o specie de agave), care era „aurul verde” al Yucatanului.

Orașul alb se mândrește a fi este cel mai sigur oraș din Mexic și chiar mulți mexicani se mută aici deoarece rata criminalității este foarte mică. Oamenii din Yucatan sunt, în general, foarte prietenoși, iar Merida este orașul din Mexic cu cei mai mulți locuitori indigeni, mai mult de 60% dintre locuitorii din Merida sunt mayași. Pe lângă toate acestea, locația centrală a orașului este perfectă pentru a descoperi mai multe din patrimoniul și tradiția regiunii.

Merida nu este una dintre acele destinații turistice de masă din peninsula Yucatan, ci unul dintre cele mai autentice locuri de vizitat din Yucatan și tocmai de aceea am decis să venim aici și cred că nu trebuie ratat dacă ajungi în Peninsula Yucatan.

Am plecat din nou dimineața devreme cu autobuzul ADO din Valladolid spre Merida. Biletul de autobuz a costat 192MXN (38RON) de persoană și călătoria a durat cam 2h20min. Ajunși în autogara Centro Historico, am văzut că până la cazarea noastră aveam în jur de 1,5km așa că am luat un taxi ce ne-a costat 40MXN (8RON). Hotelul Maria Jose a fost probabil cea mai bună cazare a noastră din Mexic, raportat la preț și condiții. Personalul a fost super amabil; cei de la recepție ne-au dat multe recomandări pe parcursul șederii noastre. Micul dejun a fost extraordinar, camera mare, comfortabila, iar internetul a fost cel mai bun din Mexic. Locația hotelului e de asemenea bună, aproape de centru. Per ansamblu noi am zice că ar merita 4 stele în loc de 3 stele câte are. Mai multe despre cazare aici.

După ce ne-am primit camera, am mers să mâncăm la restaurantul El Trapiche, unde o porție de friptură de vită cu orez, fasole și salată, o porție de trapiche especial (vită cu ceapă, ciuperci și brânză servite pe tortilla din făină), o bere Tecate, o pina colada și un suc verde cu chaya au fost 360MXN (72RON). Ca aperitiv am primit bineînțeles și nachos.

De la restaurat am ajuns rapid în centrul comercial, cât și cultural al orașului: Plaza Grande. Cunoscută și sub numele de Plaza de la Independencia sau Plaza Mayor, această piață este unul din locurile perfecte pentru o plimbare, datorită palmierilor și grădinilor frumoase, și de aceea va fi unul din locurile cele mai animate din oraș în orice zi. Cel mai ingenios mi s-a părut cum au realizat distanțarea socială pe băncile din parc.

Aici vei găsi și celebrul semn al orașului Merida.

Plaza Grande este și una dintre cele mai mari centre istorice din Mexic, dar și locul din Merida unde poți găsi multe clădiri coloniale în stare perfectă. În partea de nord a acestei piețe, vei găsi Palacio de Gobierno (palatul guvernamental) unde se află birourile guvernamentale executive ale statului Yucatan.

În partea de est a pieței se găsește Catedral de San Ildefonso, una dintre primele catedrale din America și cea mai mare catedrală din statul Yucatan. A fost realizată din pietrele luate din piramidele orașului antic T’ho.

Lângă catedrală se află vechiul palat episcopal, transformat acum în muzeul de artă contemporană al orașului, Museo de Arte Contemporaneo Ateneo de Yucatan sau MACAY. Palatul a fost confiscat și reconstruit în timpul Revoluției Mexicane din 1915. Intrarea muzeului este orientată spre catedrală, iar pasarela reconstruită dintre cele două clădiri se numește Pasaje de la Revolucion (pasajul revoluției).

La Casa de Montejo (Casa Montejo), în partea de sud a acestei piețe, este cea mai veche casă din Yucatan și este considerată patrimoniu național. Casa este astăzi unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură colonială spaniolă din Mexic și a fost reședința lui Don Francisco de Montejo „El Adelantado”, celebrul conchistador spaniol, guvernator și căpitan general al statului Yucatan. Decorul greu și elaborat din jurul ușii și ferestrelor este sculptat în stilul arhitectural plateresc spaniol.

O altă clădire veche a orașului este Palacio Municipal (palatul municipal), pe partea de vest a pieței. Aici poți vedea picturile murale care descriu cosmogonia Maya și poți intra în camera consiliului orașului de la etajul al doilea. În exteriorul clădirii vei vedea scutul național, iar pe turn, un ceas și scutul orașului Merida.

Din Plaza Grande, noi am luat-o în sud prin cartierul San Juan pe străzile 60, 67 și apoi pe 64 până la Parcul San Juan. Lângă parc se află Arco San Juan, unul dintre cele trei arcuri construite în jurul teritoriului vechi al orașului. În afara acestor arcuri trăia în trecut populația indigenă.

Și ne-am reîntors la autogara ADO cu gândul de a ne lămuri cum să mergem a doua zi la situl arheologic de la Uxmal. Din păcate nu există o opțiune dus-întors în aceeași zi cu autobuzul spre Uxmal, singura variantă ar fi fost să plecăm spre Uxmal și să stăm acolo peste noapte, iar întoarcerea să fie în ziua următoare. De aceea ne-am cumpărat doar bilet dus spre Tulum, pentru când aveam planificată plecarea din Merida. Biletul de autobuz ADO de la Merida la Tulum a costat 422MXN (85RON) de persoană.

Ne-am plimbat apoi din nou prin cartierul San Juan și am continuat hoinăreala până în cartierul Mejorada să vedem și celelalte două arcuri: Arco del Puente și Arco de Dragones.

Iar apoi ne-am reîntors în Plaza Grande, unde ne-a abordat un tip ce vindea tururi la Uxmal. Dacă prima oferta a pornit de la 3200MXN (640RON) pentru toți 4, pentru un tur cu tot felul de opriri, cu ghid și cu masa de prânz, pe seară, după ce ne-a dat multe mesaje, a ajuns să ne ofere doar să ne ducă și să ne aducă de la Uxmal cu 1000MXN(200RON) toți 4. Tot cu atât ne făcuse oferta un taximetrist, deși taximetrele luau doar 3 persoane de când cu pandemia. Între timp noi ne hotărâsem să închiriem o mașină și căutam variante.

Astfel am hoinărit în continuare pe străzi. Centrul istoric continuă până în cartierul Santa Lucia, trecând pe lângă fosta primărie și conectând Plaza Grande cu mai multe piețe mai mici, cu diferite teatre, muzee și parcuri, până la Universitatea din Yucatan, aflată în nord. De fapt și hotelul nostru tot în cartierul Santa Lucia era situat. Clădirile colorate cu fațade impresionante de tip colonial a fost construite mai recent, în secolele XVIII și XIX. Astăzi, multe foste conace și case coloniale sunt acum restaurante, magazine și hoteluri de tip boutique, iar curțile cu ziduri private din centrul lor sunt utilizate ca locuri romantice de luat masa sau servicii spa.

Umblând noi așa aiurea pe străduțele orașului și intrând în diferite magazine, am observat că din loc în loc existau niște acvarii și ne-am apropiat să vedem despre ce poate fi vorba. Mare ne-a fost uimirea să vedem niște gândaci vii împodobiți cu pietre prețioase. Aceștia sunt gândaci Maquech și sunt purtați pe post de broșă. Se pare că e o modă pe aici să porți acești gândaci. Ei costă aproximativ 200MXN (40RON), dar există diferite restricții de introducere a lor în alte țări. Noi ne-am mulțumit să îi privim doar. Artiștii care se ocupă de împodobirea gandacilor cu pietre, pentru a-i transforma în broșe, s-au inspirat dintr-o legendă care circula pe vremea mayașilor. Potrivit mitului, o frumoasă prințesă mayașa, Cuzan, a fost căsătorită de tatăl ei cu un bărbat pe care ea nu-l iubea. Într-o zi, prințesa și-a întâlnit adevărată dragoste, pe Chalpol, însă tatăl prințesei s-a înfuriat și a ordonat ca bărbatul să fie transformat în gândac. Înduioșat de drama tinerei, un vrăjitor a ornat frumos gândacul viu, cu cele mai prețioase pietre din lume, și i l-a oferit prințesei Cuzan. Aceasta a promis că va purta mereu gândacul lângă sufletul ei.

Următoarea oprire a fost în pitorescul Parc Hidalgo (sau Parcul Cepeda Peraza) unde se află Biserica lui Iisus sau Biserica Ordinului III (Iglesia de la Tercera Orden), construită de iezuiți în 1618. Este un loc preferat pentru nunți. Micile restaurante în aer liber din parc, îl transformă într-un popas popular în orice moment al zilei, atât pentru localnici, turiști.

Școala pe care au lăsat-o în urmă iezuiții după expulzarea lor a devenit Universitatea din Yucatan.

Pe cealaltă parte a bisericii se află Parque de la Madre (Parcul Mamei), datorită monumentului unic care se găsește aici și este considerat primul monument ridicat în țară în cinstea mamei.

Am găsit și un magazin de închirieri auto foarte original care ne-a atras atenția, așa că am intrat să negociem o mașină. Prețul a fost 750MXN (150RON) pentru o zi și eram gata să batem palma, dar am zis că mergem până la hotel prima dată și ne întoarcem.

Am mai făcut un popas pe drum în Parcul Santa Lucia. Dacă în trecut acesta era locul în care călătorii puteau urca sau ieși din diligențele ce legau orașele și satele de capitala provinciei, azi este o zonă populară de restaurante și locul unde se desfășoară în fiecare joi seară Serenatas Yucatecas (Serenadele din Yucatan). Din păcate noi nu le-am prins. Cea mai nouă atracție din parc sunt însă gigantele scaune tradiționale „Confidentes” (confidenții). Instalația din fibră de sticlă cu o înălțime de 2,4 metri este o versiune pe scară largă a scaunelor iconice „Sillas Binarias” (scaune binare) sau „Tu y Yo” (tu și cu mine), ce se găsesc în multe locuri din statul Yucatan. Replica este acoperită cu un finisaj asemănător cimentului și cu o vopsea mată rezistentă la intemperii.

Confidentes (CLICK pt. Info)

O legendă populară locală spune povestea unui bărbat care avea o fiică pe care o adora și care era curtată de un tânăr din sat. Tatăl, gelos, le-a cerut ca o condiție a întâlnirilor lor să se aventureze doar până la băncile din parc. Aceștia au acceptat, dar tatăl și-a dat seama că banca tradițională din parc le-a oferit o mulțime de oportunități de a se apropia fizic unul de celălalt, așa că a decis să creeze „silla tu y yo”, care le-a permis să vorbească între ei și să se uite unul în ochii celuilalt, păstrând întotdeauna o distanță discretă.

Pe de altă parte se crede că forma și designul lor sunt inspirate din „butacas confidentes” (fotolii confidente) din perioada Renașterii franceze; simțul abundenței a dominat totul și regalitatea a folosit cele mai rafinate obiecte de design. Aceste fotolii erau un tip de mobilier interior conceput pentru conversații intime.

Ajunși la hotel am stat puțin la taclale cu receptionistul nostru. Îl rugasem când am plecat să ne ajute cu o variantă pentru a ajunge ieftin și pe cont propriu la Uxmal. Ne găsise astfel să închiriem o mașină cu 550MXN (110RON) pentru o zi, iar aceasta urmă să o primim în curtea hotelului in dimineața următoare. Am făcut rezervarea imediat ce am aflat prețul, fiind cea mai bună variantă pe care o găsisem toată ziua. Tot băiatul de la recepție ne-a recomandat să mergem să mâncăm la Restaurantul La Negrita Cantina, aflat la 350m de hotel.

La Negrita Cantina (CLICK pt. Info)

Cantinele sunt prezente peste tot în Mexic, atât în ​​orașe, cât și în mediul rural; de zeci de ani, ușile lor batante au fost sinonime cu baruri restricționate doar pentru bărbați. Cu toate acestea, acest lucru a început să se schimbe în secolul trecut, când doar zona barului din față era restricționată pentru bărbați, dar o zonă de familie a fost amenajată în spate. Fondată în 1917, Cantina La Negrita a fost prima cantină din Merida care a stabilit această nouă tendință. Cu toate acestea, și-a închis porțile în 2011. Conceptul esențial al unui bar de cartier cu mâncare consistentă la prețuri atrăgatoare le-a surâs noilor proprietari Patricia și Erik, după ce cuplul a locuit la Paris și New York, unde un asemenea de bar de cartier este o parte cotidiană a vieții. Astfel au decis să-l încerce în Merida natală, renovând La Negrita. Au adus conceptul de cantină în secolul 21: cu băuturi la prețuri accesibile, cu un meniu cu mâncare zilnic în schimbare (din care poți mânca și bea pentru mai puțin de 100 de pesos); și un concept de zone de bar și restaurant fiind deschise absolut tuturor, au creat exact ceea ce au visat: un bar de cartier prietenos, cu mâncare gustoasă și accesibilă. Muzica amintește și de trecutul La Negrita: cubanez, jazz latin și tropical (cu muzică live începând cu ora 17).

Noi ne-am îndrăgostit de acest local și ne-am petrecut toate trei serile din Merida aici. Notă de plata pentru două persoane a fost între 280MXN (56RON) și 500MXN (100RON) în funcție de câtă băutură am consumat. Cocktailurile de aici sunt super bune și ai opțiunea să îți iei cuba libre/margarita/pina colada la borcan de 400ml, prețul fiind 100MXN (20RON). De mâncare am luat tacos sau nachos ce le-am împărțit cu prietenii noștri (între 75MXN și 150MXN). A fost localul nostru preferat din întreaga excursie și vi-l recomand cu drag. Înainte de pandemie se și dansa aici. Acum la intrarea în local am fost întrebați câte persoane suntem, ni s-a luat temperatura la fiecare, iar unul dintre noi a trebuit să își dea datele de contact pentru masa noastră.

În dimineața următoare am plecat în excursie la situl arheologic de la Uxmal, am poposit puțin pe ruta Puuc și la muzeul ciocolatei, iar apoi am fost să vizităm Hacienda Yaxcopoil. Toate amănuntele le găsești aici.

Seara am colindat iar străduțele din cartierul Santa Lucia, admirând caleștile cu cai din oraș. Dacă vrei să încerci această variantă, trebuie să știi că o plimbare costă 300MXN (60RON). Am mâncat apoi o marquesita. 40MXN (8RON) bucata.

Ne-a atras atenția magazinul Colores Yucatecos cu lucruri făcute manual și am intrat să vedem ce oferă. Ne făcuseră cu ochiul niște pălării pictate manual și am întrebat dacă fac și alte modele la comandă. Le-am arătat noi ce am vrea să ne picteze pe ele, am ales tipul de pălărie și am negociat două pălării la prețul de 650MXN (130RON). Le-am ridicat în seara următoare și am fost foarte mulțumite de rezultat. Pălăriile aveau să ne urmeze peste tot mai departe în călătoria noastră mexicană.

În a treia zi din Merida, am decis să o petrecem de fapt în Izamal, un pueblo magico din statul Yucatan. Cu greu am găsit stația de colectivo aflată la intersecția străzilor 50x63x65. Am avut din nou noroc cu prietenii noștri de la recepția hotelului pentru că ne-au zis unde am putea găsi stația. Poți citi articolul despre Izamal aici.

Pueblos magicos (CLICK pt. Info)

În 2001, secretarul mexican pentru turism (SECTUR) a creat o inițiativă numită „Pueblo Mágico / Oraș Magic”. Acest program urmărește să evidențieze orașele din întreaga țară care oferă o experiență unică și „magică – datorită frumuseții lor naturale, bogăției culturale, tradițiilor, folclorului, relevanței istorice, bucătăriei, artelor și meșteșugurilor și ospitalității”.

Noi am vizitat 4 astfel de orașe: Isla Mujeres, Tulum, Izamal și Valladolid.

Și la dus si la întors am colindat din plin străduțele din Merida cu magazine de tot felul, partea aceasta din oraș fiind plină de localnici.

Când ne-am întors în Merida am mâncat în centru la Las Vigas, unde o porție de nachos cu carne de vită, o porție de paste alfredo cu creveți, o margarita, o pina colada și o bere au fost 305MXN (61RON). Mâncarea e foarte bună aici așa că îți recomand acest restaurant-bar.

De aici am luat un taxi din centrul Meridei până la Monumento de la Patria (Monumentul Patriei) la Paseo Montejo și am plătit 40MXN (8RON). Cel mai iconic monument din Merida se află în capătul lui Paseo de Montejo, un bulevard faimos ce nu trebuie ratat dacă ajungi în Merida. Monumentul Patriei este dominat de o figură de piatră înaltă de 14 metri a unui bărbat indigen care ține o flacăra. Structura are 31 de coloane, reprezentând cele 28 de state din Mexic, două teritorii și districtul federal. Există mai mult de 300 de figuri sculptate manual, care reprezintă istoria Mexicului de la fondarea Tenochtitlan, până la mijlocul secolului al XX-lea. De asemenea, pe fațadele monumentului, sunt figuri din cultura mayașă, precum Chacmool, jaguari, dar și stema orașului. 

Am luat apoi colectivo cu 8MXN (1,6RON) până la magazinul Colores Yucatecos că să ne ridicăm pălăriile comandate. De acolo am făcut o plimbare până la capătul sudic de la Paseo Montejo, numit Remate de Paseo Montejo, unde există un mic parc și unde era instalat bradul de Crăciun.

Și bineînțeles, seara am încheiat-o la Cantina Negrita.

În dimineața plecării am vrut neapărat să vedem Paseo Montejo pe zi, acesta fiind inspirat de Champs-Elysees din Paris. Paseo Montejo se întinde pe mai mult de 5 km și e cea mai lungă stradă din oraș. La sfârșitul secolului al XIX-lea, proprietarii plantațiilor de henequen au decis că orașul avea nevoie de ceva mai măreț decât străzile sale înguste tradiționale și au construit acest bulevard fermecător ce l-au căptușit cu conace mărețe. Astăzi, majoritatea acestor conace au fost transformate în sedii de companii, bănci și magazine de lux, restaurante și hoteluri.

Unul dintre conace, vechiul Palacio Canton, este acum Muzeul de Antropologie și Istorie al orașului, un loc bun pentru a înțelege mai bine rădăcinile Meridei. Biletul de intrare costă 60MXN(12RON) de persoană. Această proprietate a fost construită acum 100 de ani, pentru a fi reședința generalului Francisco Canton Rosado, un om politic, om de afaceri și militar proeminent. De două ori, el a fost guvernator al statului, în perioada de creștere a producției de henequen și a dezvoltării căilor ferate, activități care au contribuit la creșterea statului.

Quinta Montes Molina, cunoscută odinioară sub numele de Villa Beatriz, a fost construită de Don Aurelio Portuondo y Barcelo, un prosper om de afaceri din Havana, Cuba, care, când a venit în Merida, s-a îndrăgostit nu numai de oraș, ci și de Josefa Regil Cazares. Și-a vândut casa către Avelino Montes Linaje datorită situației economice și politice provocate de Revoluția Mexicană. Noul proprietar a respectat construcția originală a conacului și apoi a îmbogățit-o cu terase spațioase și mai multe dormitoare. Rezultatele muncii sale pot fi văzute astăzi în timpul tururilor ghidate ale acestui conac / muzeu. Vizitele durează 40 de minute și costă 100MXN(20RON) de persoană.

Cele mai faimoase (și fotografiate) case din Merida sunt Casas Gemelas sau „casele gemene”, fiind copii exacte ale clădirilor franceze din secolul al XX-lea. Acestea sunt încă proprietate privată și reprezintă cel mai bun exemplu al istoriei bogate din Merida.

Am făcut un tur scurt cu taxiul, dar șoferul ne-a oferit multe informații despre Merida și locuitorii săi. Tot cu băieții de la recepția hotelului am avut noroc că ne-au găsit și negociat acest tur, ce a costat 170MXN(34RON) pentru două persoane. Taxiul ne-a lăsat apoi la stația ADO de unde am plecat mai departe spre Tulum.

Ne-a fost greu să ne despărțim și de Merida pentru că ne-a plăcut foarte mult. Fiind capitala statului Yucatan, Merida are în jur de un milion de locuitori și cartiere contrastante. În unele ne-a plăcut pentru că erau îngrijite, în altele totul era cam dărăpănat, dar îți promit că nu vei simți niciodată că este un oraș aglomerat sau nesigur. De fapt, plimbarea prin oraș te va face să te minunezi de atmosfera liniștită din jurul tău. Ieșirile pe timp de noapte sunt o activitate obișnuită atât pentru localnici, cât și pentru străini, iar atmosfera este lipsită de griji.

Legat de pandemie, în Merida am văzut că regulile se respectau de localnici foarte mult și ne-a plăcut acest lucru pentru că ne-am simțit în siguranță. Poate și pentru că statul Yucatan era în semaforul epidemiologic portocaliu. Mai multe despre siguranță și pandemie poți citi aici.

Am mai fi putut face atât de multe în zonă și dacă ai mai mult timp ca noi, îți recomand să încerci să dai o fugă până în Campeche, la Rezervația de la Celestun sau în Progreso la plajă. Orașul Merida e înconjurat de cenote și situri arheologice așa că sigur nu te vei plictisi dacă alegi să petreci mai mult timp aici.