Chiang Rai – pe carari nebatatorite

Aflat la aprox. 200 km nord-est de Chiang Mai, Chiang Rai este printre cele mai nordice puncte de atracţie ale Thailandei. Oraşul în sine nu este foarte turistic, însă reprezintă un punct de plecare excelent pentru drumeţii în pădurile din apropiere sau mai spre nord, către Trunghiul de Aur (graniţa dintre Thailanda, Myanmar şi Laos). Având o atmosferă mai liniştită decât Chiang Mai, poţi petrece o zi relaxându-te în oraş, într-una din multele cafenele sau prin parcuri, după care să pleci în excursii de câte o zi în zonele din apropiere.

Punctul central al oraşului îl reprezintă turnul cu ceas. Inaugurat destul de recent, în anul 2008, în onoarea fostului rege Bhumibhol Adulyadej, acesta a fost realizat de un cunoscut artist thailandez care a proiectat şi mult mai faimosul Templu Alb (Wat Rong Khun). În fiecare seară la orele 19:00, 20:00 şi 21:00, turnul prinde viaţă într-un spectacol de sunete şi lumină.

Templul Wat Phra Kaew este unul dintre cele mai cunoscute temple din oraş. Aici era adăpostită iniţial statuia de smarald a lui Buddha (Emerald Buddha), care se află acum în Bangkok (Temple of the Emerald Buddha). După ce o furtună a distrus acoperişul templului în anul 1434, statuia a fost relocată în Chiang Mai, apoi în Laos, după care în Bangkok.

Dacă tot ai ajuns prin parţile astea, o drumeţie prin pădurile din munţii din apropierea oraşului e un must. Excursiile se fac doar organizat, cu ghid rezervat în prealabil. Poţi întreba la hotelul unde eşti cazat ce opţiuni sunt sau poţi cauta pe Tripadvisor şi rezerva telefonic, cum am făcut noi. Noi i-am ales pe cei de la Lanna Trek pentru o excursie de o zi. A fost printre cele mai bune experienţe din călătoria noastră prin Thailanda, dacă nu cea mai bună, în care am avut oportunitatea de a vedea Thailanda autentică. Munţii din zonă sunt acoperiţi de o vegetaţie foarte bogată şi variată. O să ai şansa să vezi pe viu bananieri, cum se cultivă de fapt ananasul (care nu creşte în copac 🙂 ), culturi de orez sau poţi culege un mango sau alte fructe exotice direct din copac.

Traseul pe care îl vei parcurge este destul de accidentat, aşa că e musai să ai încălţăminte adecvată la tine (cel puţin nişte adidaşi pentru alergat, dacă nu papuci de munte). Ar fi indicat să porţi haine cu manecă lungă şi pantaloni lungi, deoarece în unele zone vegetaţia este foarte deasă şi te poţi zgâria.

Am pornit de dimineaţă pe traseu iar după cateva ore de urcat şi coborât prin arşiţa zilei, am ajuns la o cascadă unde am facut o baie binevenită. Apoi am continuat drumul până într-unul dintre satele unde locuiesc oameni din triburile de munte. Aceştia sunt cunoscuţi pentru viaţa tihnită şi destul de izolată pe care o duc. Acolo am fost aşteptaţi cu masa pusă, acasă la nişte săteni.

După o scurtă siesta, am pornit din nou la drum către locul de unde am plecat, pe un alt traseu. Aici am avut ocazia să vedem mai îndeaproape cum se recoltează orezul şi plantaţii nesfârşite de bananieri. Excursia s-a terminat cu o oprire la un ştrand termal şi o binemeritată relaxare.

Pe drumul înapoi spre hotel am oprit şi la templul Wat Huai Pla Kung, unde se găseşte o imensă statuie a lui Buddha, reprezentat conform tradiţiei chineze. În apropiere de stauie se află o pagodă cu nouă etaje. Ansamblul este contruit destul de recent, astfel că nu urmează arhitectura templelor vechi. Se poate urca atât în statuie, cât şi în pagodă. De sus se poate admira o privelişte superbă a zonei.

În ziua următoare, am rezervat din nou un tur ghidat în zonele din jurul oraşului şi mai spre nord la graniţa cu Laos şi Myanmar.

Prima oprire a fost la o plantaţie de ceai aflată în parcul Singha din apropierea oraşului. Aici se află de asemena şi una dintre fabricile de bere Singha, foarte populară în Thailanda. Poţi afla istoria cultivării ceaiului verde şi a diferitelor variaţiuni ale acestuia de la ghidul parcului. Întins pe o suprafaţă foarte mare, aici se mai poate vizita o gradina zoologică, grădini, se poate face ziplining şi multe altele. Fiind un loc foarte cunoscut, turiştii sunt de obicei în număr mare, astfel că poate deveni destul de aglomerat.

Apoi am vizitat templul Wat Rong Khun, denumit şi Templul Alb, poate cea mai cunoscută atracţie din Chiang Rai. Templul a fost complet renovat de către un cunoscut artist local, din ceea ce era mai demult o ruină, şi deschis publicului în 1997. Datorită culoriilor alb şi argintiu în care s-au făcut toate clădirile din asamblul Wat Rong Khun, acesta nu seamană cu nici un alt complex din Thailanda, fiind practic o operă de artă. Acesta este încă în construcţie, iar când va fi gata, va avea nouă clădiri, printre care actualul templu principal, o sală de meditaţii, o sală a relicvelor, o galerie de artă şi locuinţe pentru călugări. Templul este o îmbinare între trecut şi prezent, între tradiţional şi modernism. Alături de arhitectura clasică thai (şarpele Naga), vei descoperi personalităţi contemporane, precum Michael Jacskon şi personaje fictive din filme cunoscute, precum Neo din Matrix şi Freddy Kruger.

Nu departe de Templul Alb se află muzeul Baan Dam sau Black House. Acesta este de fapt un fel de parc tematic şi totodata muzeu şi fosta casă a unui cunoscut artist local contemporan, care adăposteşte o colecţie excentrică. Aici se pot vedea de la un schelet întreg de elefant, la piei de crocodili, de şerpi uriaşi sau de tigrii, coarne de bizoni şi statui sculptate din os. Toate clădire sunt de culoare neagră, de unde provine şi numele muzeului.

O experienţă aparte a fost vizitarea triburilor Karen-Padaung şi Kayaw (urechi lungi). Femeile din triburile Karen sunt cunoscute pentru gâturile lor foarte lungi, pe care le obţin prin înfăşurarea unor inele metalice în jurul gâtului. Femeile poartă aceste inele pe tot parcursul vieţii, adaugând periodic câte un şir de inele. Femeile din tribul Kayaw poartă tot nişte inele metalice în lobul urechilor pentru a le alungi. Tradiţia alungirii gâtului şi a urechilor a început cu mult timp în urmă, fiind considerată un semn de frumuseţe a femeii. Contrar concepţiei că dacă îşi îndepărtează inelele, nu îşi vor mai putea susţine gâtul, acesata este falsă.

Oamenii din triburile Karen şi din cel al urechilor lungi din Thailanda sunt de fapt nativi din Myanmar şi au în spate o poveste tristă. Ei s-au refugiat de-a lungul anilor în Thailanda datorită conflictelor din Myanmar şi nu au permis de muncă, astfel că nu îşi pot asigura independent existenţa. Li s-a permis să locuiască în nişte zone special amenajate, unde femeile se pot ocupa de lucru manual şi îşi pot vinde produsele turiştilor. Bărbaţii la rândul lor lucrează tot soiul de munci administrative în folosul statului, aceste forme de lucru fiind singurele din care se pot susţine. De asemenea, turiştii pot face donaţii pentru a-i ajuta. Vizitarea tribului te poate lăsa cu sentimente amestecate. Pe deoparte te simţi ca la un fel de zoo, unde sunt expuşi oameni în loc de animale. Pe de altă parte, dacă nu sunt vizitate, practic nu au nici un venit.

Wat Thampla a fost următoarea oprire. Cunoscut şi ca Templul Maimuţelor şi al Peştilor, acesta este renumit  pentru populaţia destul de numeroasă de maimuţe din specia macac, ce traieşte liberă în preajma templului. Te poţi plimba în voie printre ele, fiind în general inofensive, însă e bine să fii vigilent şi să nu te apropii foarte mult de ele. Sunt multe cazuri de bunuri care au fost furate de maimuţe sau turişti muşcaţi de acestea.

Peştera Thampla (a peştilor) poate fi vizitată dacă urci cele 300 de trepte până la ea.

Într-un final am ajuns la graniţa dintre Thailanda, Myanmar şi Laos, zonă cunoscută şi ca Triunghiul de Aur. În trecut, regiunea era faimoasă pentru culturile masive de mac şi comerţul cu opiu. Se spune că valoarea opiului era comparabilă cu cea a aurului, de unde îşi trage şi numele. Situată la confluenţa râurilor Mekong şi Ruak, graniţa dintre cele 3 ţări se poate vedea foarte bine de pe dealul unde se află templul Wat Phra That Pu Khao. Există şi un muzeu dedicat istoriei producţiei de opiu în zonă, care se află la poalele dealului şi este deschis pentru vizitare.

Citește și alte articole interesante despre Thailanda: