Sevilla este capitala regiunii autonome Andaluzia și una dintre comorile Spaniei. Din punct de vedere al populației, Sevilla este al patrulea oraș ca mărime din Spania și formează alături de Cordoba și Granada “triunghiul de aur andaluz”. Zona principală a orașului se află pe malul drept al râului Guadalquivir (“râu puternic” în limba arabă), râu ce a avut un impact major în dezvoltarea orașului, fiind în trecut un port maritim important pe care se transportau produsele agricole spre vest. Dacă a existat vreodată un oraș pentru a te pierde complet, acesta este unul. Labirintul fermecător al străzilor din Sevilla sintetizează perfect farmecul spaniol sudic, de la clădirile împodobite cu gresie și faianță colorate, până la abundența barurilor de tapas și al ecoului muzicii flamenco.
Curioși să aflăm ce anume l-a vrăjit pe Miguel Cervantes Saavedra pentru a scrie a doua cea mai citită carte din lume, Don Quijote, și ce anume i-a inspirat pe Georges Bizet și Giovacchino Antonio Rossini care au ales Sevilla drept cadru pentru operele lor, Carmen și Bărbierul din Sevilla, abia așteptam să descoperim orașul.
Note din istoria oraşului Sevilla (CLICK pt. Info)
De-a lungul istoriei sale, Sevilia a trecut printr-un amestec de culturi, fiecare dintre ele lăsându-și amprenta permanentă asupra orașului de astăzi.
Conform legendei, fondatorul mitologic al orașului a fost Hercule, dar potrivit istoricilor, zona din Sevilia a înflorit în timpul domniei Tartessiene. Fenicienii și grecii au menținut relații comerciale cu tartessienii, iar în secolul al VIII-lea î.en, descendenții lor au creat un oraș pe malul Guadalquivirului și l-au numit Ispal.
În timpul perioadei romane, orașul era numit Hispalis, dar romanii s-au stabilit mai întâi într-un alt oraș din apropiere, numit Italica. Deși rămășițele unui templu roman, ale apeductului și ale pieței supraviețuiesc în Sevilia, Italica, la doar 10 km de oraș, este și mai bine conservată și oferă o imagine mai bună a modului în care ar fi arătat orașul în vremurile romane antice. Hispalis a devenit un important centru creștin din Peninsula Iberică, dar care s-a schimbat imediat după ce vizigoții și vandalii au cucerit orașul în jurul secolului al V-lea.
La două secole și jumătate după căderea Imperiului Român, în anul 712, orașul Hispalis a trecut în mâinile arabilor. Musulmanii au dat Seviliei un nou nume, Ishbiliya, și o splendoare fără pereche în perioada în care au făcut din oraș cel mai important centru din Al-Andalus, regatul islamic ce se întindea de-a lungul sudului Spaniei de astăzi. Când dinastia Almohada a sosit la putere în 1147, au transferat centrul puterii de la Cordoba la Sevilia și au făcut-o capitală, construind o mare moschee pe locul unde se află acuma catedrala.
Ocupaţia arabă din Andaluzia a durat circa 800 de ani, din anul 711 pană în anul 1492, an în care Regii Catoloci au expulzat ultimul rege maur din Granada. Descoperirea Americii în 1492 avea să schimbe lumea definitiv, dar primul loc care a resimțit din plin importanța acestui eveniment a fost Sevilia. Orașul a devenit principalul port de plecare către Americi și, odată fondate coloniile de peste Atlantic, a devenit inima comercială a Imperiul colonial spaniol. Sevilia ajunge pe culmile prosperităţii, jucând un rol important în comerţul cu Nouă Lume. În anul 1503, Seviliei i se dă monopolul tuturor transporturilor dinspre și către Americi, oraşul devenind astfel cel mai cosmopolit din Europa. Astfel, toate bogățiile descoperite de conquistadori în America și trimise înapoi către Lumea Veche treceau obligatoriu prin portul de pe Guadalquivir. Cu toate că Madrid a devenit capitală în anul 1561, Sevilia a rămas cel mai important nod comercial de transport până în secolul al XVII-la. Această bunăstare prelungită a dus la o explozie a vieții culturale din Sevilia și la un val mare de construcții. Clădirile construite în acea perioadă, multe dintre ele în cel mai frumos stil mudejar, sunt astăzi printre cele mai grandioase din oraș.
Din nefericire o mare parte din aceste bogăţii a fost spulberate în războaie de către Dinastia Habsburgilor. De asemenea, în urma Tratatului de la Utrecht, Gibraltarul a fost cedat englezilor. Neînţelegerile cu Franţa au târât Spania în războaiele napoleonice. După faimoasa bătălie de la Trafalgar, regele spaniol Carlos IV a abdicat şi împăratul Napoleon Bonaparte l-a aşezat pe tronul spaniol pe fratele său, Joseph. Războiul a continuat iar cu ajutorul britanicilor, francezii au fost expulzaţi din Spania. O dată cu instaurarea Casei de Bourbon, Spania a început să îşi piardă coloniile.
În secolul XVIII, în Spania începe declinul economic iar în secolele al XIX- lea şi al XX-lea, datorită sărăciei, au loc numeroase conflicte politice ce provoacă războiul civil.
Lucrurile au început să se schimbe în anii 1980, când Sevilia a fost numită capitala noii autonomii Andaluzia în Spania democratică, iar sevilianul Felipe González a devenit prim-ministru al Spaniei. Expoziția internațională Expo ’92 (1992) a adus orașului milioane de vizitatori, opt noi poduri peste Guadalquivir și legătura super-rapidă AVE cu Madrid. Azi economia din Sevilia se îmbunătățește în mod constant printr-un amestec de turism, comerț, tehnologie și industrie.
În Sevilla am ajuns târziu și obosiți după o zi plină de activități în Ronda, Setenil de la Bodegas și Gibraltar, așa că doar dimineața am început explorarea orașului.
Itinerariul nostru din prima zi prin Sevilla a arătat în felul următor:
Am hotărât să o luăm la pas prin minunatul oraș și să descoperim câteva dintre locurile care îl fac atât de renumit și râvnit de către turiști.
Metropol Parasol / Las Setas
Una dintre cele mai populare și neobișnuite atracții din Sevilla este Metropol Parasol, cunoscută local ca Las Setas sau “ciupercile”, din cauza formei distincte. Când au început lucrările la Metropol Parasol în 2005, rămășițe romane au fost găsite sub Plaza Encarnación, transformând construcția într-un proces lung și controversat. Pentru a păstra rămășițele , care pot fi văzute la parterul inferior, aceste ciuperci enorme de lemn sunt susținute doar pe câțiva stâlpi albi eleganți deasupra pieței. Pe acoperișul monumentului, o pasarelă oferă priveliști uimitoare asupra orașului, mai ales la apusul soarelui.
Casa lui Pilat / Casa de Pilatos
Acest frumos conac din secolul al XV-lea și al XVI-lea este unul dintre comorile ascunse ale orașului Sevilla, iar grădinile sale splendide, deși mai mici, se potrivesc cu orice veți vedea în Palatul Alcázar. Constructia conacului a fost începută de Pedro Enriquez de Quiñones, explorator bogat și primar al Andaluziei, la sfârșitul anului 1400. Numele său – Casa lui Pilat – a fost dăruit după ce fiul lui Quiñones, Fadrique, a călătorit în Ierusalim în 1519 și s-a întors indragostit de Țara Sfântă. De aceea Casa lui Pilatus din Sevilla este considerată a fi o replică a celei din Ierusalim. Clădirea este considerată a fi unul dintre edificiile cele mai frumoase ce se pot vizita în Sevilla o altă structură clasică în stil maur (Mudéjar), construită în jurul unei curți centrale în stilul andaluz tradițional. Salonul Dorado (Camera de Aur) este o cameră frumoasă cu decorațiuni din faianță și cu un plafon artesonado (lemn). O colecție de sculpturi romane antice este afișată în întreaga casă. Aspectul incontestabil al palatului a câștigat rolul principal în două filme: Lawrence al Arabiei din 1962 și Cavalerul și Ziua din 2010.
Taxă intrare: Bilet parter 10€
Bilet toată casa (cu tur ghidat la etajul superior) 12€
Cartierul Santa Cruz / Barrio Santa Cruz
Cel mai fermecător cartier al Seviliei și unul dintre cele mai iconice cartiere din Andaluzia, Santa Cruz înconjoară piața centrală unde se înalță catedrala din Sevilia. Acesta este vechiul cartier evreiesc, cartier în care Ferdinand al III-lea a limitat populația evreiască a orașului când a cucerit orașul de la mauri în 1248. În zilele noastre, este centrul istoric al orașului Sevilia și primul loc în care se îndreaptă mulți turiști. În acest labirint de străzi înguste și pietruite, se găsesc unele dintre cele mai bune baruri de tapas din oraș și locații cu reprezentații de flamenco, străzile din jurul catedralei fiind adevărate comori unde găsești magazine ce comercializează splendidele rochii în care se dansează flamenco, dar și doar să te plimbi în jurul cartierului Santa Cruz este o experiență în sine.
Catedrala din Sevilia
Catedrala Sf. Maria din Sevilia este cea mai mare catedrală gotică din lume, cu 80 de capele diferite este cea mai mare catedrală din lume în volum și a treia ca mărime din lume după Bazilica Sf. Petru din Roma și Bazilica Sanctuarului Național al Sfintei Fecioare din Brazilia. Catedrala este o capodoperă a stilului gotic (la exterior) și a celui renascentist (la interior), ambele de o frumusețe aparte.
Construcția catedralei a început în anul 1401 pe locul fostei moschei (construită în secolul IX de către mauri) a orașului și a fost finalizată după 100 de ani în anul 1507. Înălțimea sa totală se ridică la mai bine de 37 de metri, iar suprafața pe care o ocupă este de 11.520 de metri pătrați.
Dacă exteriorul Catedralei din Sevilia nu te impresionează, situația se schimbă în interior. Interiorul este structurat pe cinci nave și este foarte bogat ornamentat, cele 80 de capele, precum și vitraliile și arcadele fiind spectaculoase. Altarul principal este înalt de 20 metri și cuprinde peste 100 scene din viața Fecioarei Maria și ale lui Iisus, pentru care au fost folosite aproximativ 2,5 tone de aur.
Catedrala se mai remarcă prin faptul că este locul de veci al lui Cristofor Columb, aici fiind depuse rămășițele marelui explorator care a adus atâtea bogății Sevillei. Născut în Genova, Italia, Cristofor Columb a murit la Valladolid, Spania, dar rămășițele sale au urmat un traseu bizar, peste ocean, trecând de la Valiadolid la mănăstirea din Sevilla, iar apoi către prima colonie întemeiată de el, Santo Domingo, din Republica Dominicană, apoi către Havana, Cuba, și în fine în interiorul catedralei din Sevilla. În 2003 au fost efectuate teste ADN și s-a demonstrat că rămășițele din catedrala din Sevilla, îi aparțin exploratorului Cristofor Columb. Spectaculosul lui mormânt este susținut de către 4 statui care îi reprezintă pe regii din Aragon, Castilia, Navarra și Leon.
- La Giralda
Turnul La Giralda, integrat astăzi Catedralei, este un vechi minaret ridicat în secolul XII pentru marea moschee din oraș, fiind proiectat de același arhitect care a proiectat moscheea Kutubia din Marrakesh și turnul Hassan din Rabat, amândouă aflate în Maroc. Pe vremea când era minaret avea 76 de metri înălțime, iar pe acoperișul său erau amplasate patru bile aurite care puteau fi observate de la 40 de kilometri depărtare. Sferele din vârful turnului au căzut în timpul cutremurului din 1356 și au înlocuite cu o cruce și un clopot, iar astfel La Giralda a devenit clopotnița catedralei din Sevilla. Creștinii au înălțat minaretul maur până la 98,5 m dar, ținând seama și de girueta din vârf, are 104 m.
În turn se poate ajunge, dar nu pe scări, ci urcând rampele pe care odată muezinul urca în turn călare pe cal pentru a chema oamenii la rugăciune. Sus, La Giralda îți oferă o panoramă spectaculoasă asupra Seviliei și asupra curții de portocali (Patio de los Naranjos) a catedralei.
- Patio delos Narajos / Curtea cu portocali
După ce vizitați catedrala, treceți prin această curte cu portocali ce datează din perioada maurilor, curtea fiind locul unde credincioșii își spălau mâine și picioarele sub pomii fructiferi în fântânile de aici înainte de cele cinci rugăciuni zilnice. Această grădină îți oferă o mică oază de liniște față de agitatul oraș, un loc ideal pentru relaxare și rugăciune. Zona din Patio de los Naranjos se presupune că ar corespunde aproximativ cu cea a vechii moschei, de care aparțin doi pereți exteriori. Există o fântână mare în centru, iar bazinul său este unul dintre rămășițele rare ale perioadei vizigote.
Orar vizitare: Marți – Sâmbătă 11AM – 17 PM,Luni 11AM – 15:30 PM, Duminică 14:30AM – 18 PM
Taxa intrare: 9€
Atât Catedrala și La Giralda fac parte din patrimoniul mondial UNESCO, în care au fost incluse în 1987 alături de Palatul Alcazar.
Palatul Real Alcazar
Palatul Real Alcazar este de fapt un complex de palate, fiind în trecut o cetate medievală a dinastiei Almohada, dar construcția pe care o admirăm astăzi datează din secolul al XIV-lea din timpul lui Petru I cel Crud al Castiliei care, îndrăgostit de arta maură, și-a dorit o reședință care să pună în valoare moștenirea trecutului maur al Spaniei. El și-a stabilit aici reședința regală, angajând cei mai buni meșteri din Granada și Toledo, ce au construit inima Alcazarului așa cum este astăzi, iar în ciuda numeroaselor restaurări, Alcazar oferă unele dintre cele mai bune exemple de arhitectură de tip Mudejar care au supraviețuit de-a lungul timpului.
Palatul este împărțit în secțiuni care aparțin unei succesiuni de ere: maur (secolul XI-XII), gotic (secolul al XIII-lea), Mudejar (secolul al XIV-lea) și renascentist (sec. XV-XVI).
Pe măsură ce intri în complex, în stânga este cea mai veche parte, Patio del Yeso, care datează din timpurile maure.
În dreapta se află palatul Renașterii, cu Casa de Comerț unde Columb a semnat contractul cu Regina Isabella, aici fiind planificată călătoria lui Cristofor Columb în America. În secolul al XVI-lea au fost adăugate multe caracteristici italiene, arcade și coloane de marmură.
Drept înainte este palatul lui Petru I, cu o fațadă cu arcade în formă de potcoavă care împletește armonios caracteristicile maure – litere arabe (“Nimeni nu este victorios, doar Allah”) – cu cuvintele creștine (nobilul Domn Petru a comandat acest Alcazar să fie construit”). În interior veți găsi Patio de las Doncellas (Curtea Fecioarelor), cu grădinile sale, arcade minunate și piscina sa renumită și lungă.
În jurul acestei curți sunt diferite saloane regale, iar la capătul opus este cea mai spectaculoasă cameră din palat: Sala Ambasadorilor, cu o cupolă de aur care reprezintă Împărăția Cerurilor. Pe lângă o atmosferă regală, datorită culorilor sale albe, albastre și aurii și pe lângă galeria cu portrete ale tuturor regilor castilieni, accente fabuloase, cum ar fi balcoanele susținute de dragonii de aur, îi dau o senzație de basm.
Pe partea vestică a Salonului Ambasadorilor, frumosul Arco de Pavones, numit după motivele sale ce seamănă cu un păun, duce spre Salon del Techo de Felipe II, cu un plafon renascentist (1589-91) și mai departe, spre Jardin del Principe.
Apoi în colțul sud-estic se găsește Palacio Gotico, palatul gotic al lui Alfonso X, mult remodelat, din secolul al XIII-lea. Interesul se concentrează pe Salones de Carlos V, numit așa după regele spaniol Carol I (care era și împăratul roman Carol V), și pe Salone de los Tapices, o sală imensă, boltită, cu o serie de tapiserii vaste.
Dincolo de Salone de los Tapices, se află Patio del Crucero, fiind inițial etajul superior al unui patio din palatul Almohad din secolul al XII-lea.
Etajul superior al palatului lui Petru I este folosit parțial, ca reședință regală a familiei regale spaniole și în zilele noastre, fiind cel mai vechi palat regal încă în uz și folosit încontinuu din Europa.
Asigură-te că îți lași mult timp pentru a explora grădinile. Acestea sunt bine îngrijite și pline de palmieri, portocali și trandafiri colorați. În stilul tradițional andaluz, curțile, piscinele decorative și fântânile răcoritoare reprezintă elementele centrale ale amenajării acestor grădini fermecătoare.
O vedere frumoasă asupra lor se poate obține de la Galeria Grutesco / Galeria Grotto, unde poţi observa o mare parte a labirinturilor de verdeaţă.
Băile doamnei Maria de Padilla (Los Baños de Doña Măría de Padilla) sunt rezervoare de apă dulce situate sub Patio del Crucero. Rezervoarele sunt numite după amanta regelui Petru, Maria de Padilla, nobilă castiliană care venea aici în galeria subterană să se întâlnească cu regele. Maria s-a întâlnit cu regele Petru în vara lui 1352 și relația lor a durat până la moartea sa, în ciuda celorlalte căsătorii și aventuri ale regelui.
Pont: Palatul Alcazar a fost folosit ca locație pentru scene din Game of Thrones, reprezentând Grădinile de Apă din Dorne, proprietatea Casei Martell. Sigur vei recunoaște multe locuri dacă ești un fan înfocat.
Orar vizitare: octombrie – martie de luni până duminică 09:30AM – 17 PM
aprilie – septembrie de luni până duminică 09:30AM – 19 PM
Taxă intrare:
Intrare generală 11,50€ – cuprinde vizita la parterul Palatelor și Grădinilor din Real Alcazar.
Intrare în reședința regală 4,50€ – cuprinde o vizită parțială organizată la etajul superior al palatului lui Petru I
Dacă vrei să cumperi biletele online (o poţi face aici) și trebuie să plăteşti în plus o taxă de 1 euro pe bilet.
Torre de Oro / Turnul de Aur
Vizibil de pe oricare dintre podurile centrale din Sevilla este turnul de veghe al secolului al XIII-lea cunoscut sub numele de “Turnul de aur” și domină malurile râului Guadalquivir de lângă Puente San Telmo. A fost construit de conducătorii dinastiei Almohad din Sevilla între anii 1220 și a suferit mai multe restaurări de-a lungul timpului, dintre care cea mai recentă a fost în 2005. În timpul invaziei din America, povești spun că turnul a fost folosit pentru a găzdui aurul jefuit de la maiasi și incași, lucrul acesta fiind motivul pentru care se numește așa. Alții spun că numele i se trage de la faptul că în trecut turnul era acoperit de mozaicuri de aur, iar plăcile care ii acopereau fațada arătau ca aurul când străluceau în soare.
În zilele noastre aici se află muzeul maritimdin Sevilla, care explorează importanța râului Guadalquivir și a oceanului Atlantic în istoria capitalei andaluze.
Înalt de 36m turnul oferă o panoramă asupra cartierului Triana aflat pe malul celălalt al râului Guadalquivir.
Orar vizitare: Luni – Vineri 9:30AM – 18:45 PM; Sâmbătă – Duminică 10:30AM – 18:45 PM
Taxă intrare: 3€
Real Maestranza de Caballería / Maestranza
Vizavi de Torre del Oro se află un loc drag amatorilor de lupte cu tauri, arena Real Maestranza, una dintre cele mai frumoase arene de coridă și una dintre cele mai mari. Construită în 1761, Real Maestranza este un reper emblematic al orașului Sevilla și pentru faimoasa sa tradiție de lupte cu tauri. Proiectat în stil baroc, arena oferă 14.000 de scaune. De asemenea are o formă ovală, care este unică printre arenele spaniole. În interiorul arenei este un muzeu, iar colecția sa expune costume tradiționale, fotografii și picturi legate de arta dramatică a luptelor cu tauri. Sezonul coridelor se desfășoară din martie sau aprilie până la sfârșitul lunii septembrie.
Orar vizitare: noiembrie – martie de luni până duminică 09:30AM – 19 PM
aprilie – octombrie de luni până duminică 09:30AM – 21 PM
Taxa intrare: 8€
Ayuntamiento (Primăria)
Această impresionantă primărie din secolul al XV-lea a fost proiectată în stil arhitectonic caracteristic renașterii spaniole. Sculpturile complicate de pe fațada sudică prezintă figuri din povestiri istorice și mitologie, precum și embleme ale fondatorilor orașului, Hercule și Cezar. Clădirea a fost renovată în secolul al XIX-lea și a primit o nouă fațadă principală în stil neoclasic, cu vedere spre Plaza Nueva. O mică arcadă conectează clădirea primăriei cu mănăstirea franciscană adiacentă.
Primăria se poate vizita în tururi ghidate ce au loc de luni până joi, de la ora 17:00 și de la ora 19:30, iar sâmbăta de la ora 10:00.
Durata: 1h. 15 minute.
Taxa intrare: 4€
Flamenco
Nici o vizită în Sevilia nu este completă fără un spectacol de flamenco, fiind locul de unde-și are originea acest dans. Sevilla este renumită pentru flamenco-ul său, o formă de artă flamandă, cu rădăcini în cultura țiganilor. Flamenco include atât dansul, cât și cântatul, dar cea mai importanta parte este expresia sufletului. Cei mai buni dansatori de flamenco au un proces tehnic, dar și un dar special de a canaliza emoțiile. Indiferent de perioada din an, puteți fi siguri că vor avea loc spectacole de flamenco în fiecare seară în mai multe locații din Sevilia, aceste locații numindu-se tablao. Gășiți aici o listă cu cele mai renumite tablao.
Casa de la Memoria / Casa Memoriei
Casa de la Memoria este una dintre locațiile foarte cunoscute pentru reprezentațiile de dans flamenco din Sevilia, fiind amplasată într-un vechi palat din sec.al XVIII-lea. Fiecare spectacol are loc într-un teatru mic și drăguț cu o vedere spre frumoasa curte a palatului. Cu locuri foarte limitate disponibile, acest tablao este locul ideal pentru vizitatorii care speră să experimenteze deliciile dansului de flamenco într-un mediu pitoresc.
Reprezentațiile au loc în fiecare seară de la orele 19: 30 și 21: 00 și pentru ca numărul de locuri este limitat, vă recomandăm să faceți din timp o rezervare. Nu aveți voie să faceți poze și să filmați întreaga reprezentație; doar la sfârșit vă vor lăsa să faceți acest lucru. Pentru noi a fost un mod plăcut de a încheia ziua.
Taxă intrare: 18€
Parque de Maria Luisa / Parcul Maria Luisa
În dimineața următoare am pornit spre Parcul Maria Luisa. Cel mai mare spațiu verde din centrul orașului Sevilia a aparținut inițial Palatului San Telmo din apropiere, datând din anii 1500. La sfârșitul secolului al XIX-lea, terenurile au fost donate orașului de către Infanta Luisa Fernanda și și-au luat forma actuală după o remodelare în anul 1911. Maria Luisa este unul dintre acele parcuri cu o surpriză plăcută în fiecare cale, fie că este un iaz ornamental, un pavilion , o sculptură sau o fântână, oferind din loc în loc o atingere exotică furnizată de bănci din gresie colorate. Parcelele largi ale parcului au două rânduri de palmieri înalți, în timp ce corpul parcului, țesut cu trasee mici, este o grădină botanică mare cu specii neobișnuite din întreaga lume. Zona este cunoscută și pentru populația mare de păsări, ce include turturici, lebede și rațe. Parcul este un loc încântător pentru o plimbare liniștită.
Plaza de Espana / Piața Spaniei
Această clădire masivă este cea mai impresionantă din Sevilla după catedrală, datorită dimensiunilor sale și grandorii ce o afișează, având un diametru de 200m și măsurând 50.000 metri pătrați adică dimensiunea a cinci terenuri de fotbal. Plaza de España este situată în parcul Maria Luisa și a fost construită pentru Expoziția Ibero-Americană din 1929 (Expo 29), împreună cu multe dintre pavilioanele pe care le puteți vedea în și în jurul Parcului Maria Luisa.
În centrul pieței se află o clădire de cărămidă semi-circulară, cu un turn construit în stil baroc la fiecare capăt. Aceste turnuri – la nord și la sud – au 74m înălțime și sunt vizibile din jurul orașului, fiind repere importante ale Sevillei. Clădirea este practic o îmbinare de neo-renascentism, art deco și elemente de arhitectură maură. În fața clădirii, se află un canal de 500 metri traversat de patru poduri, ele reprezentând cele patru regate antice ale Spaniei: Castilia, Aragon, Navarra și Leon. De-a lungul canalului sunt 48 de alcovuri cu bănci, câte unul pentru fiecare provincie din Spania, fiecare cu un tablou relevant și o hartă, toate proiectate pe azulejos (plăci ceramice pictate). Forma de semicerc a pieței simbolizează uniunea Spaniei cu fostele sale colonii, iar vederea ce o are spre râul Guadalquivir simbolizează drumul spre America. Datorită canalului pe care te poți plimba cu barca, Plaza de España mai este cunoscută sub numele de “Veneția din Sevilla”.
Unele orașe îți iau răsuflarea, altele te cuceresc încet. Sevilla te dezarmează și te seduce de la prima întâlnire. Astăzi Sevilia este un oraș de vis, o metropolă plină de viață, cu numeroase festivaluri și obiective turistice de top, fiind o destinație turistică potrivită pentru toți, un loc în care nu poți să te plictisești. Plină de culoare, plină de viață, un amestec de culturi și stiluri care conviețuiesc împreună de sute de ani, Sevilla te vrăjește instant cu pasiunea oamenilor ce trăiesc în ritm de flamenco și cu briza râului Guadalquivir împletită cu mirosul portocalelor. Sevilia e unul din orașele pe care trebuie să le vizitezi o dată în viață!
Vă invităm să vizionați rezumatul zilei petrecute în Sevilla în următorul filmuleț:
