Situat pe coasta Atlanticului mai sus de Agadir, la aproximativ două ore sud-vest de Marrakech, este micul oraș Essaouira, “Swerah”, cum o numesc localnicii. În limba arabă Essaouira înseamnă “Cea bine desenată”, iar în berberă “Cea bine păzită”.

Orașul este renumit pentru windsurfing datorită vânturilor care suflă cu putere în mod constant în această zonă și astfel atrage mulți surferi între lunile aprilie și noiembrie.

Deși mic, orașul este un important port de pescuit, capturile de sardine și anghile fiind abundente. Ca importanță agricolă, zona dintre Agadir și Essaouira este foarte importantă, fiind singurul loc unde sunt situate plantațiile de argan, acestea fiind o barieră naturală împotriva avansării deșertului, împiedicând eroziunea solului și protejând resursele de apă.

Essaouira cuprinde un număr mare de situri culturale, motiv pentru care medina sa face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Note din istoria oraşului Essaouira (CLICK pt. Info)
Acest mic oraș portuar are o istorie lungă de colonizare. Portughezii au fost responsabili de construirea zidurilor de piatră masive care încă înconjoară vechea Medina din Essaouira. Deși există aici dovezi ale așezărilor preistorice din secolul al V-lea î.Hr. când așezarea a fost folosită drept avampost pe drumul spre Capul Verde și Ecuator, Essaouira pe care o știm astăzi a luat formă în momentul în care portughezii au construit cetatea în 1506. Ei au numit orașul Mogador (micul fort) și împreună cu alte câteva orașe din Maroc, precum Asilah și El-Jedida, Essaouira a devenit fortăreață portugheză. Portughezii au pierdut apoi controlul asupra orașului și, la fel ca orașele Salé, Rabat și Asilah, de la nord, Essaouira a devenit adăpost al piraților până în secolul al XVIII-lea.

Deși în zilele noastre Essaouira este un oraș liniștit, acesta a avut parte de un trecut tumultuos strâns legat de comerțul cu sclavi. Fosta piață de sclavi, plină acum cu magazine de suveniruri, era locul în care aceștia erau vânduți prin tot Imperiul Otoman sau chiar trimiși pe plantațiile din America. Tot sclavii negri au construit în secolul al XVIII-lea și cetatea lui Mohhamed al III-lea, sultanul dorindu-și să deschidă o poartă spre Atlantic pentru regatul său și să întărească comerțul cu Europa.

Dar așa cum sclavia africană din America a produs jazz-ul și blues-ul, păstrând cumva valorile culturale, tot așa cea din această zona a produs o fuziune de tradiții muzicale arabe, evreiești și berbere, cunoscută sub numele de muzica Gnaoua. Există în acest sens un festival de muzică mondială, numit și Woodstock-ul marocan, ce atrage până în 500 de mii de muzicieni și fani în Essaouira în luna iunie a fiecărui an.

Cu greu ne-am despărțit de Agadir și am plecat dis-de-dimineață spre Essaouira, mergând pe malul oceanului și admirând stațiunile mai puțin cunoscute de turiști, dar pline de surferi.

Traseul a arătat în felul următor:

Prima oprire am făcut-o la o cooperativă unde se prelucrează arganul, zona fiind recunoscută pentru cooperativele sale în care arganul încă mai este prelucrat în mod tradițional pentru a obține unul dintre cele mai apreciate uleiuri din lume, uleiul de argan. Folosit de poporul berber de secole, astăzi uleiul de argan este arhicunoscut pentru numeroasele beneficii culinare, medicinale și mai ales cosmetice.

Astfel prin metoda tradițională, nucile de argan sunt decojite și crăpate manual de către femei, pentru extragerea miezului, lovind coaja tare cu ajutorul unei pietre.

Sâmburele poartă numele de kernel și are aspectul unei migdale. În interiorul fructului de argan se pot găsi între 1 și 3 astfel de semințe. Sâmburii sunt pisați, rezultatul fiind uleiul de argan nefiltrat, în stare pură.

Fiind vorba despre un proces delicat, s-a încercat de nenumărate ori mecanizarea acestei sarcini, însă fără rezultat. Fermierii locali, rămân în continuare la cârma acestei munci migăloase. De multe ori se ajunge până la 20 de ore de lucru intensiv, numai pentru obținerea unui singur litru de ulei de argan.

Sfat: Încearcă să cumperi produse din ulei de argan de la o cooperativă veritabilă, astfel încât banii să ajungă la persoanele potrivite. Dacă magazinul e plin de turiști împreună cu ghizii lor, iar parcarea e plină de autobuze, încearcă să cumperi din altă parte dacă poți.

După ce am cumpărat câteva produse, ne-am continuat drumul spre Essaouira, admirând și alte vietăți care contribuie la procesul tradițional de prelucrare al uleiului de argan.

Am ajuns în jurul amiezii în Essaouira unde am petrecut doar câteva ore, fiind presați de timp, deoarece trebuia să ajungem în Marrakesh și să lăsăm mașina la centrul de închiriere. După ce am găsit un loc de parcare, am pornit din piața principală Moulay Hassan și am hoinărit pe niște străduțe prin diferite pasaje pe lângă zidurile cetății.

Medina din Essaouira este recunoascută și ca centru de prelucrare a lemnului, meșterii sculptând lemnul de lămâi și cedru, păstrând astfel caracterul și aroma acestora.

Curiozitate: Dacă ești un fan al Game of Thrones (Urzeala Tronurilor), vei recunoaște imediat Essaouira ca fiind orașul Astapor, locul de unde Daenerys Targaryen a cumpărat o armată de soldați ”Nepătaţi”.

Am luat apoi masa în piața Moulay Hassan, dar am regretat că nu am ajuns în zona portuară unde este recomandat să iei masa, neexistând un meniu prestabilit, ci doar produse proaspete expuse pe care le poți alege și îți sunt gătite pe loc. Dar trebuie să lași tot timpul loc și pentru o dată viitoare.

Am încheiat vizita cu o plimbare scurtă pe malul oceanului și despărțindu-ne de acesta, pentru că ne aștepta excursia din deșertul Sahara.

Cu o medina plină de viață mult mai accesibilă și mai ușor de navigat prin ea, cu străzi largi și case albe, localnici prietenoși și plajă lungă, Essaouira îmbină cultura vibrantă cu liniștea și frumusețea locului, oferind o pauză de la agitația altor orașe învecinate sau de la căldura deșertului Sahara.

 

Vă invităm să vizionați rezumatul excursiei noastre în Essaouira în următorul filmuleț: