Pornim dis-de-dimineață din Vinales spre Cienfuegos. Drumul durează cam 6 ore și e mult mai suportabil decât îmi imaginam. Autobuzul e destul de vechi, dar cu scaune mai mari și destul de confortabile. Oprim pe drum și la un popas unde mâncăm de la un local tip împinge tava și pe la amiază ajungem în Cienfuegos pe o căldură dogoritoare.
Odată ajunși la cazare, ne bucurăm de răcoarea dinăuntru. E o casă în stil colonial, foarte frumos decorată. Proprietarii casei, Pedro și Miriam, foarte atenți cu noi, ne servesc cu înghețată de casă și deja ne simțim mult mai bine. Până ce camerele noastre sunt pregătite, Pedro, inginer de profesie, ne explică foarte în detaliu ce putem vedeam prin oraș, unde să mâncăm, cu ce să ne deplasăm, cum să evităm unele țepe etc.
După ce ne lăsăm bagajele și facem o mică siesta, pornim pe jos să explorăm orașul. Denumit și “perla Sudului”, orașul a fost fondat la începutul sec. XIX de un nobil francez și se distinge clar de Havana prin arhitectura clădirilor cu influențe franceze, aceste clădirile neoclasice ale oraşului Cienfuegos primind titlul de Patrimoniu Cultural al Umanității. Mi s-a părut de la prima vedere mult mai curat și îngrijit decât Havana și cu un aer mai boem. Atmosfera e super relaxată și spre după-masă încep și localnicii să iasă de prin case.
Ne plimbăm destul de mult prin centru şi prin jurul parcului Jose Marti, apoi o luăm la pas pe principul bulevard al orașului cu gândul să ajungem la Palatul Valle (Palacio de Valle), poate cea mai cunoscută atracție a orașului. După ceva timp de umblat, ne dăm seama că distanța e totuși destul de mare, așa că ne hotărâm să căutăm un bici-taxi sau un colectivo să ne ducă până acolo. Urcăm într-un final într-o mașinuță cu două bănci în spate (le-aș asemăna cu un tuk-tuk din țările asiatice). Preţ 4CUC.
Am luat-o apoi pe Paso e Prado, cea mai mare promenadă din Cuba, ce se întinde pe 2 kilometri. Deși puține obiective turistice sunt aici, acesta este locul în care găsești esența oraşului Cienfuegos, o plimbare pe aici fiind un contrast permanent între decadență și splendoare.
În cea mai sudică parte, Paseo del Prado devine Malecon. Acesta se deschide spre Golful Jagua, iar apele sale calme traversează canalul îngust care face legătura cu Marea Caraibilor. Cel mai bun moment pentru o vizită este la apusului, exact ca în cazul Maleconului din Havana, cu care acesta rivalizează.
Ajungem la palat cu puțin timp înainte de apus, poate cel mai bun moment al zilei pentru a te afla acolo. Palatul a fost contruit ca reședință a unei familie bogate la începutul sec. XX. Apoi, în anii ’50 a fost vândut statului și transformat în cazino. Astăzi găzduiește un restaurant și o cafenea pe terasă iar uneori, evenimente culturale. Pentru a vizita palatul se plătește o taxă de 5 CUC în care e inclusă și o băutura. Nu îți recomandăm însă restaurantul. Fiind de stat, de obicei, mâncarea e scumpă și proastă. De altfel, era cam gol când am fost noi pe acolo.
Însă priveliştea si apusul de acolo, fac toţii banii.
După ce s-a lăsat seara, ne decidem să încercăm unul din paladarele recomandate de gazda noastră pentru a lua cina. Ne oprim la Big Bang Cafe și comandăm burgeri, pește, cipsuri de banane, orez cu fasole și mâncăm pe săturate. A fost una dintre cele mai ieftine mese pe care am mâncat-o în Cuba (2 persoane – 21CUC).
Prima zi în Cienguefos o încheiem relativ devreme, după drumul lung cu autobuzul și toată umblătura prin oraș.
A doua zi ne trezim destul de devreme, luăm micul-dejun (poate cel mai consistent de până atunci) și pornim spre plaja Rancho Luna, recomandată de gazdele noastre. Plajele din imediata apropiere a orașului nu sunt indicate pentru a face baie, deoarece apa e destul de poluată de la tot felul de deversări. Prin intermediul gazdelor am închiriat două mașini cu șofer care ne-au dus până la plajă (7CUC/persoană), apoi am stabilit o oră când să ne ia de la plajă după masa. Se poate ajunge și cu autobuzul, drumul durează mai mult și sunt doar câteva curse pe zi. Pentru varianta cu autobuzul, poți întreba la gazde de unde se ia și la ce ore circulă.
Plaja nu e foarte amenajată, fiind un loc unde merg mai mult localnicii. Găsim însă șezlonguri, umbrele și câteva baruri cu băuturi. Oricum, suficient pentru a petrece o zi reușită la plajă.
La ora la care am ajuns încă nu era foarte multă lume prin preajmă, așa că am putut explora zona. Plaja e super drăguță, cu nisip alb, fin, curată și lungă, nu te calci în picioare pe acolo. Apa numai bună de bălăcit, doar că din loc în loc era stânci și trebuia să fii atent să nu te lovești la picioare. Cum nu mai fusesem de ceva vreme la plajă pe malul mării, am uitat ce înșelător poate fi soarele când bate briza pe plajă și m-am ars bine. Așa că nu fă ca mine și folosește cremă de plajă din abundență 😊 După prânz începe să se mai aglomereze plaja, așa că ne retragem sub umbrele pentru o mică siesta la malul mării. Era prima oară când ne relaxam cu adevărat de când eram în Cuba și ne bucuram de senzația minunată de a sta pe o plajă, sub umbrelă și cu o nucă de cocos lângă.
După încă o tură de soare și bălăceală ne întâlnim cu șoferii noștri și pornim înapoi spre oraș.
Înainte de cină mai dăm o tură scurtă prin centrul oraşului şi urcăm mai apoi pe terasa Palatului Ferrer din Parcul Jose Marti. Această clădire în stil eclectic de la sfârșitul secolului XIX este bijuteria parcului şi un apus aici îţi garantează o vedere de neuitat asupra oraşului Cienfuegos.
Restul serii ni-l petrecem prin oraș și la restaurantul Casa Prado cu mâncare bună și muzică live cubaneză pe terasa restaurantului și apoi la povești cu gazdele noastre.
Pentru următoarea zi am planificat o excursie la laguna Guanaroca pentru a vedea păsările flamingo și apoi la cascada El Nicho, urmând să ajungem într-un final în Trinidad. Așa că începem ziua din nou devreme. E indicat să fii la prima oră la lagună pentru a vedea părările, acestea se retrag când afară se face foarte cald și oricum nu e prea plăcut să te bată soarele în mijlocul zilei pe apă. Laguna e situată într-o rezervație naturală, iar biletele de intrare e recomandat să le iei dinainte, deoarece la fața locului poți sta destul de mult la coadă. Noi le-am luat de la oficiul de turism din Cienfuegos și au costat 10 CUC de persoană. Pentru deplasare am închiriat din nou două mașini cu șofer iar după micul dejun ne luăm rămas-bun de la Pedro și Miriam și pornim la drum. Până la lagună facem cam 20 de minute și ajungem la timp pentru a prinde turul de la 8:00 dimineața. Suntem împărțiți în mai multe bărcuțe și ne împrăștiem în mai multe direcții.
Se părea că păsările nu s-au trezit nici ele demult și își făceau rondul prin lagună. În mijlocul lagunei, apa era cam până la genunchi sau chiar mai mică, iar păsările de toate felurile se adună acolo pentru a prinde mai ușor pești. Eram destul de aproape de ele, nu știu care ne uitam cu curiozitate mai mare, noi la ele sau ele la noi. Coloritul lor e de diferite feluri, de la aproape alb, până la diverse tonuri de roz. Încercăm să facem cât mai puțină mișcare să nu le deranjăm. Între timp își fac apariția și alte specii de păsări, egrete, cormorani și avem norocul să zărim și păsărea emblemă a Cubei, tocororo.
Soarele dimineții începe deja să se simtă destul de tare, lucru care nu se simte tocmai plăcut pe pielea mea pățită din ziua precedentă. Păsările flamingo încep însă să zboare împrejur și uit repede de asta.
Mai așteptăm o vreme să vedem dacă se întorc păsările, dar se părea că aveau alte planuri pe ziua aceea, așa că după vreo 30 de minute petrecute pe lagună, ne întoarcem la țărm. Deși incursiunea nu a durat foarte mult, pot spune că a meritat, nu mă așteptam să vedem flamingo în habitatul lor atât de aproape. Urcăm apoi din nou în mașini și pornim spre cascada El Nicho. După cam o oră de mers, ne oprim undeva la marginea drumului, iar șoferul ne spune că am ajuns. Era puțină lume în jur și n-am fi zis că în zonă e ceva de interes. Omul ne arată însă o potecă pe care să o luăm, iar după ce coborâm puțin, dăm bineînțeles de cineva care vinde bilete de intrare, 10 CUC de persoană. Coborâm apoi mai mult și deja se aude un susur de apă, care apoi tot crește în intensitate și după o vreme zărim și cascada.
De la cascada principală pornesc apoi unele mai mici, care formează din loc în loc piscine naturale unde te poți scălda. Zona e foarte frumoasă, iar apa cristalină te îmbie la o baie bună. După ce lenevim un pic pe niște bolovani ca să ne uscăm, facem un mic hike în pădurea dimprejur și descoperim alte locuri de făcut baie mai ascunse.
Locul își merită toți banii, neapărat să faci un popas aici, dacă te afli în apropiere. Ia-ți cu tine niște papuci buni (sunt unele porțiuni alunecoase), un prosop, o sticlă cu apă și bucură-te de natura din jur. Petrecem cam o oră și jumătate la cascade, după care urcăm din nou la șosea și găsim chiar și un mic restaurant unde mâncăm câte o porție de banane prăjite și o cola rece. Ce-ți poți dori mai mult?
Pornim apoi din nou la drum în ultimă tură de pe ziua aceea, să descoperim următoarea destinație, Trinidad, despre care te invităm să citești aici.
Recomand deci cu drag, să vizitezi și Cienfuegos și împrejurimile chiar dacă doar în trecere, deși eu zic că merită să petreci măcar două zile aici.
Citește și alte articole interesante despre Cuba:
