Palatul Charlottenburg / Schloss Charlottenburg
În a treia zi dedicată Berlinului, am luat-o dis de dimineață spre Palatul Charlottenburg, splendida reședința rurală a soției lui Friedrich I, Sophie Charlotte, prima regină a Prusiei. Când a murit Sophie Charlotte, la doar 36 de ani, palatul și zona înconjurătoare au fost numite Charlottenburg după ea. Astăzi, acesta este cel mai mare și magnific palat din Berlin – un punct culminant pentru orice vizitator din Berlin.
Palatul Charlottenburg a fost inaugurat în 1699 și extins la forma sa actuală în 1790, fiind una dintre cele mai frumoase amintiri ale trecutului prusac al Berlinului, un palat ce reflectă încă măreția casei Hohenzollern, care a condus regiunea între 1415 și 1918. Întregul complex are o lungime de aproximativ 500 de metri și este dominat de o cupolă verde din cupru, deasupra căreia se află statuia aurită a Fortunei, zeița romană a norocului.
Ca și în multe alte situri istorice din Berlin, ceea ce veți vizita este în mare parte o reconstrucție după distrugerea aproape completă a palatului în Al Doilea Război Mondial, dar veți vedea o parte din mobilierul original și decorul peretelui, precum și o serie de minunate picturi din epoca barocă. Cu ajutorul unui ghid audio puteți să explorați fostele camere de locuit ale lui Friedrich I și Sophie Charlotte, dulapul lor de porțelan, refăcut de la podea până la tavan cu o nouă colecție uimitoare, și capela regală. Începând cu anul 2014, puteți vizita și Neuer Flügel (Aripa Nouă), comandată de Friedrich al II-lea (Frederic cel Mare) în stil rococo ornamental, ca un precursor al Palatului Sanssouci.
Una dintre cele mai fermecătoare zone ale palatului sunt grădinile sale, concepute în 1697 într-un stil baroc francez. În 1788 acestea au fost reproiectate în stil englezesc. Ele au fost de asemenea grav avariate în timpul raidurilor aeriene din Al Doilea Război Mondial și au fost reconstruite în 2001, oferindu-le din nou un stil baroc.
Găsești aici mai multe informații despre prețuri și orarul de vizitare al palatului.
Zidul Berlinului / Berliner Mauer : East Side Gallery
Zidul Berlinului / Berliner Mauer (CLICK pt. Info)
Simbolul Războiului Rece, Zidul Berlinului a fost construit în 1961 de guvernul Republicii Democrate Germane (RDG) pentru a-i împiedica pe est germani să fugă spre Republica Federală Germană (RFG) și spre Occident. După al Doilea Război Mondial, Belinul a fost împărțit în 4 sectoare: americană, britanică, franceză și sovietică, primele trei fiind situate în Berlinul de Vest, iar cea sovietică în Berlinul de Est. Soluția comuniștilor pentru a împiedica oamenii să mai plece, a fost ridicarea unui zid între cele două părți. Astfel, în dimineața zilei de 13 august 1961, locuitorii capitalei germane s-au trezit înconjurați efectiv de un gard de sârmă ghimpată între partea de Est și cea de Vest a orașului. Traficul de frontieră a fost oprit și trenurile care făceau legătura între diferite părți ale orașului au fost și ele oprite; casele din partea estică a frontierei au fost evacuate și geamurile cu vedere la frontieră au fost zidite. În lunile următoare a urmat construirea efectivă a unor ziduri de beton cu o înălțime de până la 15m, ce erau acoperite cu sârmă ghimpată și păzite cu turnuri de observație. Astfel au fost constuite 302 turnuri de pază și 20 de buncăre de-a lungul frontierei de 155 de km. Gardienii aveau ordin să tragă în toți cei care încercau să treacă granița. Zidul Berlinului a ajuns să simbolizeze divizarea dintre Estul și Vestul Germaniei dar și între Estul și Vestul Europei. Aproximativ 5.000 de germani din est au reușit să traverseze Zidul Berlinului (prin diverse mijloace) și să ajungă în siguranță în Berlinul de Vest, în timp ce alte 5.000 de persoane au fost capturate de autoritățile est-germane în tentativa lor și peste 190 de oameni au fost uciși în timpul trecerii efective a zidului.
În 1989 o serie de revoluții din blocul estic, din Polonia și Ungaria în principal, au provocat o reacție în lanț în Germania de Est și dus în cele din urmă la căderea Zidului. După săptămâni de tulburări civice și proteste guvernul est-german a anunțat la 9 noiembrie 1989 că toți cetățenii Republicii Democrate Germane pot vizita Germania de Vest și în consecință și Berlinul de Vest. Mulțimi de germani din est au urcat și au trecut Zidul, alăturându-se germanilor din Vest într-o atmosferă de sărbătoare, iar în săptămânile ce au urmat zidul a fost oficial dărâmat. Reunificarea Germaniei și totodată și a Berlinului s-a făcut oficial la 3 octombrie 1990.
De la Palatul Charlottenburg am vrut neapărat să ajung la câteva dintre atracțiile turistice legate de Zidul Berlinului și am început cu East Side Gallery, porțiunea rămasă din Zidul Berlinului, fiind de fapt și una dintre cele mai fotografiate locuri din Berlin.
Astăzi East Side Gallery reprezintă cea mai lungă galerie de artă în aer liber unde peste 100 de artiști din 21 de țări și-au desenat lucrările, totul desfășurându-se pe aproape 1 kilometru jumate, între Warschauer Strasse și Ostbahnhof și pe malul râului Spree. Unele dintre lucrări sunt deosebit de populare, cum ar fi Sărutul Fraternității a lui Dmitri Vrubel și Trabantul lui Birgit Kinders, care “sparge” zidul.
Lângă East Side Gallery se află Podul Oberbaum, în trecut fiind punctul de trecere al frontierei pentru pietoni. Podul leagă cele două districte din Berlin, Kreuzberg și Friedrichshain, separate de râul Spree. Cuvântul “baum” înseamnă copac în limba germană, iar podul se spune că și-a obținut numele din barierele de lemn ce au fost plasate la fiecare capăt al podului la lăsarea întunericului, pentru a preveni trecerea și de a reduce contrabanda.
Astăzi Podul Oberbaum este un pod dublu, care traversează râul Spree, considerat unul dintre reperele orașului, un simbol important al unității Berlinului. Puntea inferioară a podului este destinată traficului auto, pe când puntea superioară a podului poartă linia Berlin U-Bahn U1 (metroul), între stațiile Schlesisches Tor și Warschauer Străße.
Checkpoint Charlie
Checkpoint Charlie este de fapt un fost punct de trecere al Aliaților, între Berlinul de Est și cel de Vest. Berlinul avea în trecut 3 puncte de trecere, iar Checkpoint Charlie era al treilea dintre ele, denumit după cea de-a treia literă din alfabetul fonetic (alfa, bravo, charlie) al NATO. Checkpoint Charlie a funcționat ca punct principal de intrare și plecare pentru diplomații, jurnaliștii și vizitatorii non-germani cărora li se permitea intrarea în Berlinul de Est pe baza vizei. Acest punct de trecere a devenit cel mai faimos după ce în 1961 tancurile americane și cele sovietice au avut o confruntare ce ar fi putut duce spre un Al Treilea Război Mondial, dar disputa a fost aplanată când J.F. Kennedy l-a sunat pe Nikita Khrushchev. După căderea zidului, punctul de frontieră a fost demolat iar Checkpoint Charlie de pe strada Friedrichstrasse este în ziua de azi o reproducere, un loc megaturistic din Berlin, păzit de soldați deghizați cu care poți face poze contra-cost. Cabina originală o găsiți la Muzeul Aliaților din Zehlendorf.
Hofbräuhaus
Hofbräuhaus cu numele său oficial: Staatliches Hofbräuhaus din München, de asemenea, Hofbräu München, este o fabrică de bere din München, deținută de guvernul statului bavarez. Berăria a fost fondată în 1589 de către Ducele de Bavaria, Wilhelm V și este azi una dintre cele mai vechi și cunoscute berării din München. După cel de-al Doilea Război Mondial, în parte datorită legiunilor de soldați americani staționați la München, care au dus cu ei acasă căni de bere cu sigla “HB”, Hofbräuhaus a devenit repede un punct de atracție turistică din München.
Prima dată am fost la berăria originală din München, dar pentru că tata e un băutor înfocat de bere, am decis să îi fac o surpriză și să îl duc la celebra berărie, prezentă și în Berlin. Atmosfera a fost cu totul specială: o trupă cânta muzică tradițională bavareză (Oompah), iar oamenii beau, cântau și aplaudau, contribuind la atmosfera festivă. Dar principalul lucru care trebuie să îl luați în considerare e: Hofbräuhaus e super zgomotos. Așa că dacă căutați un restaurant liniștit pentru a mânca, sigur Hofbräuhaus nu este alegerea bună. Să luați în considerare și că s-ar putea să trebuiască să stați la coadă pentru a intra, localul fiind de obicei aglomerat, așa că mai bine faceți o rezervare dinainte.
