Capitala turismului marocan și totodată unul dintre cele patru orașe imperiale, Marrakech este un oraș fascinant situat la poalele Munților Atlas și la 150 de kilometri de coasta Atlanticului. Având aproximativ 1 milion de locuitori, Marrakech este probabil primul gând care îți vine în minte când spui Maroc, orașul fiind renumit pentru amestecul de nou și vechi: cu cea mai mare piață tradițională, Marrakech este un oraș vechi de peste 1000 de ani, dar popular printre turiști datorită vieții de noapte și a festivalurilor, fiind o destinație ideală pentru toate gusturile.
Marrakech (sau Marrakesh) care înseamnă „Țara lui Dumnezeu” mai este denumit și:
„Orașul Roșu” datorită zidurilor roșii ale Kasbahului din jurul medinei
„Perla Sudului” deoarece e un oraş-muzeu, situat în mijlocul unei imense păduri de palmieri
„Fiica deșertului” datorită poziționării față de deșertul Sahara, orașul fiind un punct de plecare pentru numeroase tururi spre deșert
Numele oraşului a oferit chiar originea numelui ţării în sine, subliniind încă o dată, dacă mai era nevoie, importanţa acestui oraş de-a lungul veacurilor.
Note din istoria Marrakech-ului (CLICK. pt Info)
Orașul Marrakech a fost fondat în 1062 de către Youssef bin Tashufin, vărul sultanului, pe când după unii cronicari, orașul a fost de fapt întemeiat în 1070 de către emirul Almoravid Abu Bakr ibn Umar, acesta din urmă fiind considerat fondatorul oraşului. Cert este că sub imperiul Almoravid orașul a crescut, a fost înființată o moschee și, în cele din urmă, Marrakech a devenit capitala imperiului Almoravid. Apoi rapid Marrakesh s-a transformat într-un oraș islamic de lux și a devenit un centru al puterii comerciale. Dinastia almoravizilor a construit un ingenios sistem de irigații, care udă și astăzi grădinile locului, cele mai cunoscute dintre acestea fiind livada de măslini de la Menara și Grădinile Agdal, fiecare cu o suprafață de peste 500 ha.
Așezarea a fost cucerită apoi de almohazi, care sub conducerea lui Ibn Tumart au dus o campanie împotriva almoravizilor, cucerind în secolul al XII-lea nordul Marocului, iar apoi Marrakech-ul. Structurile religioase și civice existente au fost distruse, dar Yacoub el-Mansour a reproiectat orașul și a ridicat Kasbah-ul de culoare roșiatică care înconjoară medina orașului, de unde i se trage și numele “Orașul Roșu”. Almohazii și-au adus și ei contribuția la frumusețea orașului, construind grădini frumoase, piețe acoperite și moscheea Koutoubia, reperul major al orașului.
În secolul al XIII-lea, Imperiul Almorvid a pierdut Marrakech-ul în fața Imperiului Marinid și a urmat o perioadă de declin abrupt, deoarece orașul a pierdut locul său proeminent în fața orașului Fez. Marrakech a fost în mare parte neglijat în timpul domniei Marinizilor și aproape 300 de ani mai târziu, saadienii au preluat controlul asupra Marocului în 1522. Sultanul Moulay Abdullah și-a stabilit în Marrakech noua capitală pentru regatul Saad în 1551. Atunci un bogat comerț cu zahăr a finanțat construcția nouă a orașului când Mohammed Al Mahdi s-a hotărât să restaureze măreția Marrakech-ului. În această perioadă au fost construite structuri magnifice, cum ar fi Palatul Al Badi. Marocul a ajuns într-un punct culminant sub această dinastie, atrăgând mulți artizani, ale căror lucrări sunt încă vizibile astăzi. În secolul al XVII-lea, Marrakech și-a recăpătat bogăția și influența culturală și a fost restaurat la vechea sa glorie. În 1669, a fost cu adevărat cel mai influent și cel mai important oraș din Maroc, dar cu toate acestea, același an, a adus din nou sfârșitul gloriei Marrakech-ului, saadienii fiind cuceriți de către dinastia Alouita. Sultanul Alaouit a mutat capitala înapoi în Fez. Marrakech devenind încă o dată o ruină.
În mijlocul anilor 1700, Mohamed al III-lea a restabilit cea mai mare parte din Marrakech. A rămas în mare parte neschimbată până în 1917 când francezii au invadat Marocul. În acel moment, Marocul a devenit un protectorat francez, iar un oraș modern, în stil francez, a fost construit dincolo de zidurile medinei mai vechi.
Când Marocul a devenit independent în 1956, noua monarhie a înlăturat familia Glaousa ce guverna Marrakech-ul, iar de atunci orașul a devenit un refugiu pentru artiști. Acum, mai mult de cincizeci de ani mai târziu, Marrakech rămâne un oraș important, cu o bogată istorie culturală care atrage vizitatori din întreaga lume.
Am ajuns seara târziu înapoi în Marrakech la riad Jnan el Cadi (citeste mai multe despre cazare aici), încărcați încă de imaginea deșertului și impresionați de ce văzusem în cele trei zile ale excursiei din deșert și am hotărât să ne relaxăm, ca apoi dimineața să plecăm cu forțe proaspete să descoperim ultimul oraș aflat în itinerariul nostru: Marakech.
Traseul nostru a arătat în felul următor:
1. Madrasa Ben Youssef
Vizita orașului a început cu Madrasa Ben Youssef, cea mai apropiată atracție turistică față de riadul nostru. Aflată la câţiva paşi de moscheea cu acelaşi nume, Madrasa Ben Youssef a fost construită în 1565 de către saadieni, fiind cel mai mare colegiu teologic din Maroc şi unul dintre cele mai importante din Africa de Nord. În vechea școală coranică din secolul 14, care putea găzdui până la 900 de studenți, aceștia stăteau și învățau în niște cămăruțe cu vedere spre curtea interioară. Curtea interioară, o minunăţie de mozaicuri, marmură și lemn contrastează puternic cu dormitoarele și sălile de clasă simple.
Madrasa Ben Youssef nu mai este o madrasa funcţională, această fiind închisă în 1960, dar clădirea a fost renovată şi redeschisă pentru public ca monument istoric în anul 1982.
Orar vizitare: 9AM – 7PM ; 6PM iarna Taxă intrare: 20 Dh
Update 2019: închisă pentru renovare. Verifică aici.
2. Piaţa de mirodenii
Odată ajuns aici, pregătește-te să intri într-o lume plină de arome și culori. Fiecare comerciant încerca să atragă clienṭii printr-o expoziṭie deosebit de colorată amplasată în faṭa magazinaṣului ṣi majoritatea turiṣtilor se limitau la această zonă. Cei care se încumetau să intre, aveau parte de o prezentare de la un raft la altul a produselor și cu greu mai reușeai să ieși fără să cumperi ceva.
Piața este deosebit de pitorească, veselă ṣi aglomerată ṣi oferă o gamă variată de produse tradiṭionale, comestibile sau nu.
Sfat: cumpărați cristale de eucalipt care sunt extrem de eficiente în tratarea problemelor respiratorii
3. Palatul Bahia
Palatul Bahia ( în limba arabă, „bahia” înseamnă „splendoare”) este probabil unul dintre cele mai bine conservate situri istorice și cu siguranță cel mai interesant din Marrakech . Construit între 1866 și 1867 de către Si Moussa, marele vizier al sultanului, acest palat întins este situat pe 8 hectare, în mijlocul medinei din Marrakech și are 150 de camere, inclusiv o secțiune de harem situată chiar lângă Curtea de Onoare.
Timp de 14 ani cei mai buni artizani ai Marocului au lucrat neobosiți la acest palat. Bogăția, grădinile interioare, numeroasele camere ale palatului și varietatea zelige-urilor (gresie marocană) este ceea ce impresionează încă de la începutul vizitei. Deși nu a mai rămas mobilă, mozaicurile și tavanele din lemn de cedru, șemineele și podelele frumoase din ceramică, ferestrele colorate cu vitralii colorate îți poartă mintea înapoi în timp și te fac să îți imaginezi cum arăta palatul în trecut. Cu toate că funcţionează în continuare ca locuinţă regală, o porțiune mare din palat este deschisă pentru vizitatori, pentru ca turiştii să fie martori, nu doar să-şi imagineze, stilul de viaţă al familiei regale.
Orar vizitare: 9AM – 5 PM; 4:30 PM iarna Taxă intrare: 10 Dh
4. Palatul El Badi
Palatul El Badi (Palais el-Badi) a fost construit la sfârșitul secolului al XVI-lea de către sultanul Ahmed al-Mansour pentru a comemora victoria sa asupra armatei portugheze în bătălia celor trei regi.
Dat fiind faptul că în prezent este o ruină , trebuie să avem încredere în dimensiunea enormă a patio-ului și a istoricilor pentru a obține o idee despre modul în care a fost când a fost construit. Se spune că “Incomparabilul” (El Badii) a fost un palat cu peste 300 de camere decorate în aur, turcoaz și cristal, o clădire impresionantă, cu o curte interioară imensă, cu bazine pline de apă. Pare un palat de poveste. Considerată o bijuterie a artei islamice, construcția sa a fost influențată de către palatul Alhambra din Granada (Spania).
Clădirea a intrat într-o perioadă de declin la sfârșitul secolului al XVII-lea, când sultanul Ismail Ibn Sharif a decis să mute capitala Marocului de la Marrakech la Meknes. În acest proces, el a “dezbrăcat” complet palatul și a reutilizat materialele rafinate pentru a-și construi propriul palat în Meknes.
Palatul acum este în reconstrucție și grădinile sale încă nu au fost readuse la viața și la luxul antic.
Pont: Urcă pe terasa de lângă intrare de unde ai o panorama asupra orașului și asupra curții imense a palatului
Orar vizitare: 9AM – 5 PM; 4:30 PM iarna Taxă intrare: 10 Dh
5. Mormintele Saadiene
Mormintele Saadiene reprezintă locul de veci al sultanilor și prinților marocani din dinastia Saad. Construite de către Sultanul Ahmed al-Mansour ed-Dahbi , acest loc se deosebește de restul orașului prin bogăție și grandoare, fiind conservate la fel ca și în zilele de glorie ale conducătorilor saadieni. Mormintele au fost sigilate și ascunse de ochii lumii, fiind redescoperite în urma unui raid aerian franțuzesc în 1917, iar apoi introduse în circuitul turistic. Intrarea fiind blocată, ele au rămas neatinse de sute de ani. Spre deosebire de Badi El Palace, acestea nu au fost distruse, probabil, din motive superstițioase.
Mausoleul vechi găzduiește rămășițele părinților lui Sultan Ahmed el Mansour. Mausoleul principal, care conține corpul lui Sultan Ahmed el Mansour, este cel mai atractiv dintre cele două mausolee. Apoi mai există 66 de morminte între cele două mausolee, care conțin prinți și alte figuri proeminente ale acelor vremuri. În interior, aproape totul este decorat cu zelige (gresie marocană). Marmura din Italia, kilograme de aur și atenția deosebită a lucrărilor impresionează ochii turiștilor.
Orar vizitare: 9AM – 4:45 PM Taxă intrare: 10 Dh
6. Grădinile Majorelle
Doar puțin în afara haosului plin de culoare din medina aglomerată a orașului Marrakech se află grădinile Majorelle. Acestea au fost proiectate în 1924 de către Jacques Majorelle, pictor francez peisagist care se stabilise în Marrakech în 1919. El a proiectat grădinile și a colorat atât pereții de la intrare cât și fântânile din interiorul acestora; albastrul care se poate vedea atât de strălucitor printre verdele luxuriant al plantelor, a căpătat numele de „albastru Majorelle”.
Grădina Majorelle este relativ mare și include o vastă selecție de plante și flori . Acestea sunt împărțite în diferite zone de palmieri, cactuși, plante de grădină și plante acvatice. Un avantaj este că vegetația și copacii din grădina Marjorelle dau vizitatorilor umbră în zilele fierbinți de vară.
Grădinile Majorelle au fost descoperite de Saint Laurent și Pierre Bergé abia în 1966, în timpul primei lor vizite în Maroc, când s-au îndrăgostit de ele și, mulți ani mai târziu, în 1980, le-au și cumpărat. Printre bambuşi şi palmieri, pe o alee laturalnică se află monumentul funerar al lui Yves Saint Laurent, decedat în 2008. La cererea lui, corpul său a fost incinerat, iar cenuşa răspândită uniform prin toată grădina. Într-un colţ al grădinii, care îmbină caracteristici maure şi Art Deco, se află vila unde a locuit şi a creat designerul francez până prin anii 2000 când a hotărât să o transforme într-un Muzeu al Artei Islamice.
Orar vizitare: oct – apr 8AM – 5:30 PM Taxă intrare: 70 Dh
mai – sep 8AM – 6PM
7. Piaţa Jemaa El-Fnaa
Centrul vital al oraşului vechi este Piaţa Jemaa El Fna, una dintre cele mai căutate atracții turistice din oraș aflată în patrimoniul Unesco. În jurul anului 1050 a fost locul execuțiilor publice, drept pentru care a căpătat numele Jemaa El Fna “adunarea morților”. Un nume prea dramatic pentru o piață atât de vie și agitată.
În funcție de ora la care vei ajunge în piața Jemaa el-Fnaa, fie vei descoperi un loc liniștit, dacă mergi dimineața devreme, fie un spectacol imens în aer liber, dacă mergi după-amiază, sau un restaurant gigant, dacă mergi seara. Cea mai mare piaţă din Africa este un loc fascinant, aglomerat şi plin de culoare. În timpul zilei, în piață sunt vânzători ambulanți de obiecte ieftine și contrafăcute; seara piaţa este şi loc de întâlnire cu acrobaţi şi muzicanţi, cu prezicători şi îmblânzitori de şerpi si maimute. Mare atentie la hoţi, pentru ca multi vor fi atenti la buzunarele turiştilor fascinaţi de spectacolul pieţii. După apusul soarelui, piața se transformă într-un uriaș restaurant în aer liber. Zeci de tarabe vând o gamă largă de mâncăruri marocane. Persoane cu meniuri în mână te invită, aproape agasant, la masă, iar fumul gros al grătarelor inundă piaţa şi creează o aromă specifică.
Sfat: nu rata sucul de portocale, proaspăt și delicios, pe care îl poți găsi aici la tot pasul.
Pont: urcă în Café de France la apus pentru a prinde o panoramă superbă asupra pieței.
8. Moschea şi minaretul Koutoubia
În imediata apropiere a pieței se găsește moscheea Koutoubia, în traducere moscheea anticarilor sau mai bine spus moscheea vânzătorilor de cărți, numele fiind derivat de la numele breslei librarilor, care se află în vecinătatea sa.
O problemă cu orientarea nișei de rugăciune către Mecca a dus la construirea unei a doua moschei pentru a corecta această eroare. Astfel, Koutoubia este o moschee dublă. Ca o structură de tip hală, această acoperă 5400 de metri pătrați. Douăzeci și cinci de mii de musulmani se pot ruga între zidurile sale, având 112 coloane și 17 coridoare. Ornamentaţia de lux şi decorul de inspiraţie andaluză, simplitatea şi puritatea liniilor sale, cele 11 cupole şi structuri turnate fac din Koutoubia una dintre cele mai bune exemple de artă din timpul almohazilor şi una dintre cele mai mari moschei din lumea musulmană de vest. Stilul său hispano-maur este de o simplitate aparentă, combinată cu un lux discret.
Minaretul este un turn pătrat din gresie de culoare roz, împodobit cu sculpturi delicate care par nişte dantele pe piatră. Minaretul moscheii măsoară peste 70 de metri înălțime, așadar va fi ușor de văzut din orice punct al orașului și, deci, imposibil de ratat. Minaretul Koutoubia a reprezentat un model pentru Moscheea Hassan II din Rabat și, de asemenea, pentru Le Giralda din Sevilia, Spania, în timp ce imperiul Almohad și-a extins imperiul spre nord în Andaluzia. Prin urmare, structura este un exemplu excelent de arhitectură maură, cu arce de piatră și piatră decorativă. Se spune că minaretul moscheei Koutoubia este pentru Marrakech ca Turnul Eiffel pentru Paris.
Moscheea Koutoubia nu se poate vizită de către necredincioși, dar se poate admira de afară.
9. Medina
În preajma pieței Jamaa El Fna aveţi acces la unul dintre cele mai mari bazaruri din nordul Africii. Un uriaş centru comercial unde se vând alimente, textile, haine tradiţionale, perne, cuverturi, mătase colorată manual, ceramică, bijuterii, covoare viu colorate sau articole de marochinărie. Explorarea medinei poate fi plăcută dar şi costisitoare datorită buticurilor în care se vinde aproape orice. În labirintul de străduțe înguste, mopedele, căruțele trase de măgari, cărucioarele, bicicletele și camioanele mici se mișcă frenetic prin medina. Doar să stai și să observi modalitățile de transport vechi și moderne de transport pe aceste străzi mici este un spectacol în sine.
De medina nu aveţi cum să vă săturaţi, întrucât e într-o continuă schimbare, un spectacol fără de sfârşit, e Marocul autentic. Pentru orice călător pasionat de cumpărături, locul este un adevărat paradis.
Sfat: Cu toate că medina din Marrakech nu e atât de mare ca cea din Fez, aveți grijă că vă puteți pierde cu GPS-ul în mâna. În caz că se întâmplă așa ceva, cereți unui vânzător să vă ofere indicații de orientare. Ce ajuta e că toate drumurile duc spre piața Jemaa El Fna.
Un oraş care te poate scoate din zona de confort, este haotic, necizelat pe alocuri şi agitat, Marrakech este un oraș oriental impresionant, pe care merită să îl descoperi pas cu pas, într-un city break sau într-o vacanță de neuitat.
Vă invităm să vizionați rezumatul ultimei zi din Maroc în următorul filmuleț:
