ALHAMBRA – cea mai populară atracţie turistică a Spaniei
Alhambra se află maiestuos pe un deal fortificat având munții Sierra Nevada în fundal. Această locație a patrimoniului mondial UNESCO, a fost reședința conducătorilor mauri ai dinastiei Nasride pentru 250 de ani glorioși și este principalul motiv pentru a vizita Granada, fiind un adevărat muzeu al arhitecturii islamice. Înconjurat de ziduri vechi, Alhambra pare de departe o cetate impenetrabilă. Nu degeaba acest loc a fost ultima fortăreața a maurilor din Spania.
Note din istoria Alhambrei (CLICK pt. Info)
Originea acestui palat Nasrid fantastic, una dintre cele mai mari capodopere ale artei arabe din lume, începe cu o cetate simplă construită în secolul al IX-lea și numită „Alhambra“, însemnând „Roșu“, culoarea materialului utilizat în construcția sa.
Lucrările de transformare a fortăreței într-un palat au fost întreprinse în timpul dinastiei Nasride. Muhammad Ibn al-Ahmar sau Mohamed I a fost cel care și-a mutat reședința din Albaicin pe dealul învecinat în 1237. Într-o perioadă de pace relativă cu regatele creștine, nepotul său Muhammad III (1302-1308) a ridicat Marea Moschee a Alhambrei. El a fost ucis, după care a urmat o serie de lupte interne care i-au slăbit puterea. În timpul domniei lui Yusuf I (1333-1354), lucrările au continuat. Fiul său, Muhammad V (1354-1359), a determinat designul Patio de los Leones și încăperile adiacente, acestea fiind considerate a fi stilul pur arab dintre toate clădirille Alhambrei.
La 2 ianuarie 1492, Boabdil a eliberat Alhambra și a cedat-o regilor catolici, Ferdinand și Izabella, terminând astfel șapte secole de dominație arabă în Peninsula Iberică. Din acea zi, a început transformarea palatului pentru regii creștini.
Un lucru important care trebuie să îl luați în considerare este dimensiunea Alhambrei: întreaga cetate măsoară aproximativ 740 m lungime și 205 m lățime, iar suprafață totală pe care o ocupă este de aproximativ 142 000 m². De aceea vă recomandăm să vă luați un ghid pentru a vă descurca mai ușor și pentru a descoperi în detaliu Alhambra. Dacă nu vă doriți un ghid, măcar luați audio-ghidul de la intrarea în complex.
Există două intrări pentru Alhambra: intrarea principală și Puerta de la Justicia (Poarta Justiției). La intrarea principala poți ajuge cu autobuzele C32 şi C30 din centrul Granadei sau cu nr. 13 în cazul nostru, fiind cazați aproape de Alhambra. Pe cealaltă variantă prin Poarta Justiției poți ajunge pe jos urcând un deal, așa că pregătește-te de puțin efort. Noi am ieșit prin Poarta Justiției după ce am terminat de vizitat tot complexul.
Bilete pentru Alhambra găsiți aici.
De obicei biletele se pun în vânzare pentru următoarele trei luni, dar trebuie să fii pe fază pentru că biletele online se termină repede. Mai există și varianta biletelor ce se vând la fața locului, dar nu vă bazați pe acestea mai ales dacă e sezon. Noi nu am mai prins bilete online pentru luna februarie, pentru că am crezut că nu va fi așa mare cererea în acea perioadă, așa că am optat pentru o varianta mult mai scumpă (90€ / 2 persoane) dar cu ghid de aici.
Pentru vizitarea întregului complex, alegeți biletul Alhambra General, alegeți data în care doriți să mergeți, iar apoi va trebui să alegeți ora pentru Palatele Nasride. Toată vizita ta la Alhambra se va învârti apoi în jurul acelei ore, deoarece Palatele Nasride au un număr limitat de vizitatori și astfel vei putea vizita aceste palate doar la ora înscrisă pe bilet. Pentru intrarea la Palatele Nasride se formează o coadă, aşa că asigură-te că ajungi din timp. Mare atenție!
Vizita durează în jur de 3-4 ore, în funcție de cât vrei să zăbovești în anumite locuri.
Alhambra este mai mult decât un palat, este de fapt un complex de palate maure, o întreagă cetate în Granada.
Complexul are trei părți principale: Alcazaba, Palacios Nazaries (Palatele Nasride) și Generalife, vechiul palat de vară. Noi am vizitat prima dată Generalife, apoi Alcazaba, lăsând la urmă Palatele Nasride. Această variantă mi-a plăcut mult deoarece am simțit că tot ce am văzut a crescut exponențial și a culminat prin Palatele Nasride, fiind și cele mai râvnite atracții ale Alhambrei.
GENERALIFE
Generalife a fost palatul de vară al regilor mauri, fiind renumit pentru grădinile sale luxuriante. Numele Generalife pare să provină din Yanat-al-Arif sau în traducere, grădina arhitectului, într-un simbolism poetic-religios clar care se referă la Dumnezeu, Allah, ca arhitect, creatorul universului. Paradisul este descris în Coran ca o grădină plină de culoare, plină de flori, împrospătată de apa curgătoare, unde cei “norocoși” își pot găsi odihna. Este o imagine care descrie perfect Generalife, grădinile și palatul de vară al sultanilor.
Zona frumos amenajată se întinde pe dealul Cerro del Sol (Dealul Soarelui), de unde există o vedere completă asupra orașului și văilor râurilor Genil și Darro.
Este totuși greu să ne închipuim care a fost aspectul general al lui Generalife, deoarece a fost modificat și reconstruit în momente diferite din perioada creștină. Aceste schimbări au fost, la început necesare datorită stării de deteriorare și neglijare care au fost rezultatul perioadei musulmane târzii, iar ulterior și-au schimbat aspectul și au distorsionat multe din trăsăturile sale.
La urcare primul lucru ce îl observăm este amfiteatrul ce urmează linia grădinilor din Generalife, iar zidurile sale de susținere ajung să servească drept suport pentru plante dinprejur. Scena este amenajată cu ecrane naturale de chiparoși, oferind un cadru natural, permanent și caracteristic, unic în peisajul contemporan. Aici are loc festivalul anual de arte iar astfel amfiteatrul găzduiește spectacole de dans și muzică.
În Generalife nu există nici un fel de exces decorativ sau puncte de interes în arhitectura să. Spre deosebire de celelalte părți din Alhambra, cele două clădiri din Generalife sunt în general, sărace și simple. Această indică o atmosferă intimă și liniștită pe care regii o căutau când s-au retras în aceste grădini pentru a se odihni.
Accentul în Generalife se pune pe grădinile sale, amintind de grădinile unei vile renascentiste italienești, cu terase, grote, grădini de flori și gard viu bine îngrijite. Patio de la Acequia (curtea canalului de irigare) este inima adevărată a lui Generalife. Canalul este înconjurat de mai multe jeturi mici de apă și are câte un bazin mic la fiecare capăt. Restul patio-ului este ocupat de diferite specii de plante: tufișuri de mirt, portocali, chiparoși și trandafiri.
În partea de vest a patio-ului există un punct de belvedere sub forma unui foișor. Partea laterală a fost inițial închisă de un zid înalt și avea o streașină continuă, care au fost distruse în timpul erei creștine. Ca urmare, a fost transformat într-un fel de belvedere, iar calitatea intimă a locului a fost pierdută. Inițial, punctul central de observare trebuie să fi fost singura deschidere spre exterior din curte. Geamurile joase ale punctului de observare sunt o caracteristică a arhitecturii Nasride. Oamenii puteau să se așeze pe podea și cu brațul pe prag, puteau contempla peisajul din jurul palatului și a grădinilor sale, dealul pe care stă Alhambra și orașul Granada în fundal.
Trecând prin dormitorul lateral al Camerei Regale (Sala Regia) veți ajunge la Patio de los Cipreses sau Curtea cu Chiparoși (numit și Patio de la Sultana). Această terasă are un iaz central, înconjurat de un gard viu de mirt. În centru se află un bazin de apă în formă de U, în mijlocul căruia în secolul al XIX-lea exista o piscină mai mică, cu o fantă de piatră. Terasă este așa numită datorită vechilor chiparoși aflați aici, dintre care cel mai faimos este Chiparosul Sultanei, vechi de 700 de ani. Potrivit legendei, acest chiparos deservea ca loc de întâlnire pentru sultana Zoraya, soția lui Boabdil (ultimul rege maur) și iubitul ei secret, conducătorul familiei Abencerraj, provocând masacrarea întregii familii a acestuia. Ghida noastră ne-a asigurat că aceasta este doar o poveste romantică izvorâtă din trecutul tumultuos al maurilor.
O scară mare de piatră din secolul al XIX-lea, cu o vernada și doi lei, din ceramică de Granada, duce la partea superioară a grădinilor, iar de aici am trecut prin promenada cu leandri, iar apoi prin promenada cu chiparoși.
Vizavi de intrarea principală din Alhambra se află Alcazaba, cea mai veche construcție din complex ce datează din sec al IX-lea. Complexul actual a fost construit de Mohammed I, care a construit meterezele în jurul castelului anterior, de apărare și trei noi turnuri: Turnul Stricat (Torre Quebrada), Turnul Omagiu (Torre del Homenaje) și Turnul de Veghe (Torre de la Vela). În consecință, Alcazaba a devenit o adevărată cetate, unde regele și-a stabilit reședința regală. Fiul său, Mohamed al II-lea, a continuat să-și aibă reședința în Alcazaba, până când palatele au fost terminate. Apoi, Alcazaba a fost folosită doar ca o cetate pentru scopuri militare.
Piața armelor (Plaza de Armas) a fost intrarea originală în Alcazaba. Acesta a constat într-o serie de construcții în care s-au efectuat diferite servicii pentru locuitorii cetății. În mijlocul pieței și într-o parte a zidului, arheologii au descoperit fundațiile mai multor case arabe, fiind locuințele populației civile care lucrau în serviciul demnitarilor și militarilor de acolo.
Turnul de Veghe reprezintă aici cel mai important element, locul de unde se poate admira întregul oraș: spre nord, cartirul Albaicin; la nord-est, cartierul Sacromonte; iar la vest, catedrala, dar totodată poți vedea și satele din împrejurimi împreună cu Munții Siera Nevada. Clopotul mare al turnului a fost folosit odată de creștini, pentru a anunța deschiderea și închiderea sistemului de irigații pe câmpia mare din Granada. Aici a fost afișată pentru prima dată în 2 ianuarie 1492 Crucea alături de însemnele regale din Aragon și Castilia, marcând cucerirea Granadei de către regii catolici.
O pasarelă acoperită cu glicină duce în inima Alhambrei, la Palatele Nasride, numite uneori și Casa Real (Palatul Regal). Aici, apartamentele delicate, fântânile și bazinele liniștite contrastează intens cu fortificațiile din afară, pereții interiori fiind decorați cu inscripții sculptate din Coran. Palatele Nasride sunt împărțite în trei secțiuni: Mexuarul, care corespunde părții semi-publice a palatului, fiind folosit pentru administrația justiției și afacerile de stat; Palatul Comares (Palacio de Comares), reședința oficială a regelui; și Palatul Leilor (Palacio de los Leones), care era zona privată a palatului, unde se afla Haremul. Aceste zone erau diferite datorită funcțiilor lor, dar și datorită caracteristicilor lor arhitecturale. Palatul Comares a fost decorat în mod tipic musulman, dar Palatul leilor a prezentat influențe creștine, probabil ca o consecință a prieteniei dintre Mohamed V și omologul său castilian Petru I.
Camera de consiliu, principala sală de primire a mexuarului, este și prima cameră pe care o să intrați. Aici sultanul auzea motivele și petițiile poporului dar și ținea întâlniri cu miniștrii săi. La capătul camerei se află Oratorio (Camera de rugăciune), unul dintre multele nișe de rugăciuni împrăștiate în jurul palatului și identificabile imediat prin alinierea lor distinctivă cu Mecca. Această secțiune publică a palatului, dincolo de care puțini ar fi pătruns, este completată de Mudejar Cuarto Dorado (Camera de Aur) și Patio del Cuarto Dorado. Aceasta este probabil cea mai mare parte a întregului palat.
Palatul sau sala Comares a fost reședința oficială a regelui și era formată din mai multe camere ce înconjurau Curtea cu Mirti. Yusuf a dorit că reședința sa să uimească vizitatorul și le-a ordonat arhitecților să o construiască și să o împodobească într-un mod extraordinar, deși el probabil nu a văzut rezultatul final, deoarece mai multe inscripții afirmă că fiul sau, Mohammed V a terminat lucrările și a construit o fațadă pe partea sudică a terasei camerei de aur (Cuarto Dorado).
În centrul Palatului Comares stă Curtea cu Mirti (Patio de los Arrayanes). Numele actual se datorează tufelor de mirti care înconjoară iazul central. Culoarea verde strălucitoare a acestora contrastează cu marmură albă a terasei. Iazul împarte terasa și primește apă de la două fântâni (câte una la fiecare capăt al iazului). Bazinul joacă un rol important în definirea arhitecturală și estetică a sitului, cu suprafața sa de apă care acționează ca o oglindă și reflectă structurile din jur.
Turnul Comares are 45m înălțime și este cel mai înalt turn din Alhambra. Turnul are mai multe ferestre pe cele patru fațade ale sale, iar Sala Ambasadorilor este situată în interiorul turnului. Turnul este numit așa din cauza vitraliilor (numite “comarias”), situate în balcoane, care luminează în interiorul Sălii Ambasadorilor.
Din galeria nordică a Curții cu Mirti, printr-un arc ascuțit vizitatorii pot intra în Sala Bărcii (Sala de la Barca). Originea numelui său este cuvântul arab baraka, care înseamnă binecuvântare și care a degenerat în cuvântul spaniol barca, ceea ce înseamnă barcă. Încăperea a fost construită la comanda lui Yusuf I, pentru a servi ca sală de așteptare. Plafonul este din stuc dar de fapt e o copie deoarece originalul a ars într-un incendiu în 1890. Camera a fost restaurată pe baza celor câteva fragmente care au supraviețuit focului.
La capătul nordic al curții, ocupând două etaje ale turnului fortificat Comares, este camera tronului regal, cunoscută drept Sala Ambasadorilor. Un dublu arc conectează această sală cu Sala de Bărcii printr-o ușa frumoasă din cedru. Este cea mai mare cameră a palatului, perfect pătrată și complet acoperită cu decorațiuni din țiglă și stuc. Domul său în formă de fagure este în concordanță cu arhitectură maură medievală și are un simbolism complex care reprezintă cele șapte ceruri. Sala este complet acoperită de inscripții decorative, acestea fiind toate laude pentru Dumnezeu sau pentru emir. Aici Boabdil (ultimul rege maur al regatului Al-Andaluz) a semnat termenii de predare ai orașului către regii catolici.
După ce Mohamed al V-lea i-a succedat tatălui său Yusuf I, a început să construiască ceea ce a devenit marea sa opera de artă, moștenirea minunată rămasă în Alhambra: Palatul Leilor. Acest palat a cuprins camerele private ale familiei regale și a fost construit în unghiul format din Curtea cu Mirti și băile regale.
În acest palat este locul unde arta dominației Nasride a atins cel mai mare grad de măreție și a devenit punctul culminant al arhitecturii Alhambrei. Frumusețea acestui palat îți dă o senzație incomparabilă de sensibilitate și armonie. Lumina, apa, culorile și decorațiunile deosebite transformă acest palat într-o plăcere minunată pentru simțuri.
Patio de los Leones (Curtea Leilor) este inima palatului și probabil cea mai faimoasă parte din Alhambra. Totul în această grădină are un simbolism: grădina e de fapt paradisul, înconjurat de patru râuri, în timp ce doisprezece lei în centru reprezintă cele douăsprezece semne ale zodiacului. Cele patru fluxuri curg simbolic în cele patru colțuri ale cosmosului și mai literalmente în apartamentele din împrejurimi. Leii și fântâna au fost restaurate în 2012, iar curtea a fost pavată cu marmură albă așa cum ar fi fost inițial.
Palatul cuprinde o terasă centrală, unde se află Curtea Leilor, înconjurată de mai multe galerii cu coloane. Din patio-ul central puteți accesa diferite săli: Sala Stalactitelor (Sala de los Mocárabes) la vest, Sala Regilor (Sala de los Reyes) la est, Sala Celor Două Surori (Cameră Dos Hermanas), Sala Ajimeces (Sala de Ajimeces) și Ochii Sultanei (Mirador Daraxa) la nord și Sala Maurilor (Sala de los Abencerrajes) și Haremul (Harem) la sud.
Sala Stalactitelor (Sala de los Mocarabes) este cea mai simplă sală a Palatului Leilor. Este aproape de intrarea veche a palatului și a fost așa numită din cauza bolții cu stalactite care îl acopereau în trecut, dar care a fost distrusă din cauza unei explozii. Sala a fost împărțită în două. Partea din stânga a fost acoperită cu o boltă eliptică și a fost separată de partea dreaptă cu o grilă de fier forjat dar se mai pot vedea rămășițele bolții originale. Pentru a intra în această sală, veți trece sub trei arcade cu stalactite, bogat decorate, care permit, de asemenea, iluminarea și ventilarea camerei.
Sala Regilor este camera cea mai emblematică a Palatului Leilor și fost o zonă folosită pentru relaxare și petrecere a timpului liber, structurat în jurul unui hol vestibular mare, rezervat pentru recepții și sărbători. Sala este numită așa datorită plafonului său decorat cu diferite fresce ce reprezintă o serie de scenele medievale. Toate scenele au loc în mijlocul unui mediu natural extraordinar și exuberant, cu păsări și animale sălbatice. Se crede că au fost pictate de un artist creștin în ultimii ani ai dominației maurilor, deoarece în legea coranică sunt interzise astfel de picturi. Era în restaurare cand am vizitat noi palatul.
Sala Celor Două Surori (Camera Dos Hermanas) a fost numită așa din cauza a două pietre mari de marmură gemene care fac parte acum din podea. Această sală se află în centrul unei serii de camere în care trăia sultana și familia ei. Spectaculoasă este cupola sa în formă de fagure, iar pe pereți puteți observa rodiile modelate simetric, simbolizând Granada.
Sala Ajimeces (Sala de Ajimeces) reamintește de stinghiile de lemn in forma de cruce ce se fixau in trecut pe ferestre, o practică arhitecturală Nasrida comună. Ferestrele arcuite au fost inițial balcoane decorate cu zidărie din lemn. Partea superioară a peretelui galeriei este decorată cu stuc policromatic, în timp ce partea inferioară este goală, ceea ce face ne face să presupunem că o tapiserie a fost afișată acolo la un moment dat.
La Ochii Sultanei (Mirador Daraxa) se ajunge din sala Sprosurilor printr-un arc impodobit cu stalactite, iar interiorul este o camera micuta de tip balcon, cu două arcade laterale și un arc dublu la intrare. Pereții interiori ai balconului sunt reprezentativi pentru proporționalitatea decorativă favorizată de arhitecții de la Nasrid, considerată de unii autori ca fiind stilul baroc nasrid. Un tavan fals, format din cristale multicolore constituie o adevărată comoară si încoronează încăperea, fiind una dintre cele mai frumoase locuri ale Palatului Leilor.
Sala Maurilor (Sala de los Abencerrajes) se afla pe latura sudica a Palatului Leilor, mai exact este situată în fața Sălii Celor Două Surori (Sala de Dos Hermanas). Sala este denumita Abencerrajes deoarece potrivit legendei aici au fost decapitati șaisprezece prinți ai familiei Abencerrajes, a cărui șef se îndrăgostise de preferata sa, Zoraya. Sala detine cel mai frumos plafon din Alhambra: șaisprezece fețe, susținute de nișe boltite cu stalactite, ce sunt luminate de ferestrele din cupole și reflectate într-o fântână pe podea.
Haremul (Harem) este secțiunea finală a Palatului Leilor, care la vremea lui putea fi accesat doar de sultan, de soțiile lui și de restul familiei sale precum și de slujitorii lui cei mai de încredere, cei mai mulți dintre ei eunuci. Haremul era casa sultanului, o casa simpla și normală, fără recepții oficiale sau protocol, locul în care isi putea petrece timp cu familia sa. Această zonă era locul în care trăiau cele trei neveste ale sultanului, deși cea de-a patra soție, “soția favorită” (sultanii aveau patru neveste), trăia separat. Din păcate a rămas numai terasa acestor camere, deoarece camerele au dispărut în timp ce a fost construit Palatul Carlos V, dar ele erau exact ca cele din vest.
Din Palatul Leilor continuăm plimbarea spre Camerele Împăratului, construite pe grădinile care înconjurau cetatea, fiind proiectate ca locuință pentru Carlos V atâta timp cât lucrările palatului său erau în desfăşurare, dar el nu a trăit niciodată în aceste camere. Acestea cuprind 6 săli, finisate în 1537. Patru săli, situate la nord de Gradina Daraxa (Jardin de Daraxa), sunt cunoscute sub numele de Washington Irving (Habitaciones de Washington Irving), pentru că scriitorul american a locuit acolo în 1829, când a vizitat Granada.
Grădina Daraxa (Jardines de Daraxa) a fost denumită și Grădina Portocalilor (Jardin de los Naranjos) și Grădina cu Marmura (Jardin de los Marmoles). A fost construită între 1526 și 1538, în același timp cu Camerele împăratului (Habitaciones de Carlos V), în grădina care exista deja între cetate și metereze. Terasa este delimitată de Sala Ochii Sultanei (Mirador de Daraxa) și de Sala Celor Doua Surori la sud, de către camerele împăratului (Habitaciones de Carlos V) la nord și de galeriile construite de împărat la est și vest. În grădină există chiparoși, portocali și tufișuri care înconjoară fântana centrală mare din marmură. Marginea fântânii este decorată cu o poezie, ca și fântâna din Curtea Leilor (Patio de los Leones).
La ieşirea din secţiunea Palatelor Nasride se ajunge la Palatul Partal, fiind numele dat rămășițelor din reședința sultanului Yusuf III, cel mai nordic dintre Palatele Nasrid. Casele uriașe maure care au umplut odată această parte a dealului Alhambra, au fost primele palate din Medina din Alhambra, dar din pacate ele au fost lăsate să cadă în ruină pentru că nu erau destul de aproape de noul palat creștin pentru a fi utilizate în mod convenabil de către locuitorii săi. Din Grădinile Partalului o poartă din apropiere vă aduce aproape de intrarea în Palatul de Carlos V.
PALATUL CARLOS V
Părăsind Palatele Nasride ajungem la Palatul lui Carlos V, o clădire grandioasă ce pare că nu se încadrează în peisajul stilului oriental delicat, datorită arhitecturii sale austere din piatră. Palatul este construit în stil renascentist având un exterior perfect pătrat dar având o curte interioară circulară, fiind construit peste locul în care în trecut erau apartamentele private ale sultanului. Conceput de Pedro Machuca – elev al lui Michelangelo – și început în 1526, palatul a fost, odată, arena a luptelor cu tauri, iar astăzi, acustica este perfectă pentru concertele simfonice de vară organizate în timpul Festivalului Internațional de Muzică și Dans din Granada. O parte din clădire găzduiește Muzeul Alhambrei, dedicat artei islamice. La etaj este mai modestul Muzeul de Arte Frumoase. Puteți vizita Palatul lui Carlos V și muzeele sale, în mod independent de Alhambra.
Alhambra e cu adevărat deosebită: de la verdeața și fântânile din Generalife, la vechea așezare Alcazaba cu turnurile sale ce veghează în continuare asupra Granadei și până la minunatele Palate Nasride cu decorurile desprinse din 1001 de nopți. Vizitează Alhambra și lasă-te purtat în timpurile străvechi unde totul se învârtea în jurul vieții din palat.
