Granada este sufletul Andaluziei, un loc de o frumusețe uimitoare aflat la poalele Munților Sierra Nevada. Acest oraș mistic a fost capitala regatului maur timp de aproape 700 de ani, iar moștenirea sa se poate vedea la fiecare pas, prin arhitectura cu arce în formă de potcoavă, fântâni și case înconjurate de grădini fermecătoare, prin artizanat și prin gastronomie. Pentru maurii care au sosit din Africa de Nord, așezarea luxuriantă a Granadei era considerată ca și cerul pe pământ, iar această imagine au transpus-o într-un mod spectaculos în Alhambra, simbolul Granadei, un complex de palate maure, al cărui decor islamic și grădini minunate sunt fără pereche în Europa.
Note din istoria oraşului Granada (CLICK pt. Info)
Ca și multe orașe din jurul Mării Mediterane, Granada a văzut mulți coloniști de diferite origini, celți iberici, greci, romani și vizigoți, dar berberii au avut cel mai puternic impact, deoarece au stabilit dominația musulmană asupra orașului în 711, o dominație care urma să dureze 700 de ani.
Berberii au fost conduși de dinastia Umayyad și au fost ajutați să cucerească orașul de către o comunitate evreiască care s-a stabilit la marginea orașului. Această comunitate a fost numită “Gárnata” și i-a dat numele orașului cunoscut astăzi. Numele înseamnă literalmente “rodie”, de aici prezența fructului pe stema orașului.
Dinastia Umayyad a fost urmată de dinastia Zirid, de cea Almohada și, în cele din urmă, de dinastiile Nasride. Până în secolul al XIII-lea, Reconquista era în plină desfășurare, iar Granada a devenit un loc de refugiu pentru musulmani. Deși o mare parte din regatul maur Al-Andalus a fost cucerit de creștini, în această perioadă Granada se bucura de cea mai înfloritoare economie. Sub conducerea dinastiei Nasrid, orașul a experimentat o epocă de aur și a devenit un oraș european proeminent, cultural și bogat. Majoritatea palatelor din cetatea Alhambra datează din această perioadă.
Reconquista creștinilor s-a încheiat oficial la 2 ianuarie 1492, când sultanul din Granada, Muhammad al XII-lea Boabdil, a predat orașul reginei Isabel I din Castilia și regelui Fernando II din Aragon, monarhii catolici (los Reyes Católicos). Acest eveniment a marcat începutul purificării sângelui spaniol (limpieza de sangre), precum și persecuțiile religioase asupra musulmanilor și evreilor.
A urmat un lung declin al orașului din cauza persecuțiilor și, în final, în secolul al XVII-lea, datorită expulzării populației talentate, care era în principal evreiască și musulmană. Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea s-a căutat să se pună capăt acestui declin și s-a inițiat o restaurare a patrimoniului islamic.
Ca și restul Spaniei, Granada din secolul al XX-lea a simțit dominația lui Franco. Deși orașul era pe partea dictatorului, s-a produs o revoltă. Se estimează că peste 4000 de cetățeni din Granada au fost asasinați la începutul războiului civil spaniol, inclusiv celebrul poet spaniol Federico García Lorca.
Astăzi, Granada este renumită pentru prestigioasa universitate și viața de noapte vie, dar rămâne mărturia moștenirii culturale islamice, ceea ce transformă orașul într-un punct de atracție turistică.
Plecând din Cordoba am ales drumul mai lent și mai serpuitor spre Granada, adică N-432 în locul autostrăzii, deoarece este mult mai pitoresc; este un drum mai liber ce oferă în schimb niște priveliști minunate traversând munții și dealurile pline de plantații de măslini. Astfel am ajuns puțin mai târziu de ora amiezii în Granada și ne-am cazat la Hotel Albero (mai multe despre cazare puteți citi aici). De la hotel am hotărât să mergem cu busul nr. 13 (1,4€ – 1 călătorie) până în centrul orașului.
Era februarie chiar înainte de Valentine’s Day așa că centrul orașului era decorat de sărbătoare.
Capilla Real de Granada este situată între Catedrala din Granada, vechea piață de pește și Biserica Sagrario. Construcția ei a fost comandată de monarhii catolici în anul 1504 ca loc de veci pentru trupurile lor, capela fiind de fapt un mausoleu unde se odihnesc cei doi monarhi catolici, Izabela I de Castilia și Ferdinand al II-lea de Aragon, care au reușit să unifice Spania și să scape țara de sub stăpânirea maurilor. Monarhii au murit înainte de terminarea capelei și trupurile lor s-au odihnit în mănăstirea San Francisco de la Alhambra (astăzi Parador Nacional de Turismo) până când Capela Regală a fost finalizată.
În Capela Regală, considerată cea mai mare capela funerară a Spaniei, au mai fost depuse și trupurile altor trei membri ai familiei regale, respectiv Ioana “Nebuna”, fiica Izabelei și a lui Ferdinand, Filip I cel Frumos, soțul ei, precum și prințul Miguel da Paz, nepotul monarhilor și prințul moștenitor al Spaniei și Portugaliei. În capelă se află doar sarcofagele din marmură, iar trupurile se odihnesc în cripta de la subsol. Deși ideea lor inițială era că toți viitorii regi și regine să fie îngropați aici, acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece majoritatea au fost înmormântați în mănăstirea din El Escorial.
De remarcat este altarul alcătuit din patru panouri din lemn ce arată Cucerirea Granadei, dintre care una înfățișează cum au fost maurii botezați. Pe fiecare parte a altarului se află cele două statui ale lui Izabel și Fernando.
Totodată, sacristia păstrează sabia lui Ferdinand, coroana și sceptrul Izabelei și o colecție fină de picturi flamande deținute odată de Izabela, dar și artefacte ce datează încă din perioada în care a fost cucerită Granada. Despre Capela Regală se poate spune că este un monument închinat celor doi întemeietori ai Spaniei, iar arhitectura sa corespunde așa-numitului ”stil Izabel”, o variantă specifică stilului gotic bogat ornamentat.
Din păcate nu este permis să faci poze sau video-uri iar mai multe informații despre acces și bilete găsiți aici.
Catedrala Întrupării din Granada este prima catedrală renascentistă din Spania, ce îmbină elemente gotice (planul și bolțile) cu elemente de artă barocă (fațada), fiind a doua cea mai mare catedrala din țară și cea de-a patra cea mai mare catedrala din lume. Acest lăcaș sfânt este cu atât mai impresionant, cu cât lucrările de construcție au durat 180 de ani.
Cele trei intrări ale catedralei sunt unice și se numesc Ecce Homo, San Jeronimo și El Perdon.
Construită peste fosta moschee a orașului, catedrala a rămas din păcate incompletă. Dintre cele două turnuri planificate, doar unul a fost construit și înălțimea sa a trebuit să fie redusă deoarece fundațiile nu puteau rezista masei grele a turnului.
Odată ce intri în catedrală, vei fi uimit de toate detaliile complicate. Domul este o lucrare a lui Alonso Cano și conține atât picturile, cât și sculpturile realizate de acest artist. Planul său circular și înălțimea mare a catedralei cuprind arcade semicirculare pe care se odihnesc o serie dublă de balcoane. Cupola este cea mai importantă parte a catedralei. Ferestrele sale vitrate oferă o cantitate mare de lumină și culoare întregului lăcaș de cult.
Peretele lateral este, de asemenea, puternic decorat cu picturi uluitoare și prezintă diferite momente și scene religioase. Portalul gotic ce se află între catedrală și capelă este un excelent exemplu al influenței arhitecturii gotice asupra acestei clădiri. Personalitățile religioase și scenele biblice sunt sculptate manual în coloanele portalului. Sculpturile includ de asemenea, unele figuri istorice din istoria spaniolă.
Dacă Alhambra este punctul culminant al părții musulmane din Granada, catedrala este inima orașului creștin.
Mai multe informații despre orarul catedralei și prețul biletelor găsiți aici.
Alcaiceria este un nume care a fost folosit în toată Spania maură și în alte părți ale Orientului Mijlociu reprezentând de fapt bazarul. Bazarul era una dintre puținele tradiții maure care au supraviețuit cuceririi creștine, dar bazarele existau nu numai în Granada, ci și în regiunea creștină. Numele Alcaiceria, surprinzător, are origini romane: în arabă al-Kaysar-ia înseamnă “locul lui Cezar”, pentru a-l mulțumi pe împăratul bizantin Iustinian, după ce le-a acordat arabilor dreptul exclusiv de a produce și vinde mătăsuri în secolul al VI-lea. De atunci, toate bazarele arabe au fost numite așa.
Alcaiceria, casa Marelui Bazar din Granada, a fost inițial o serie de străzi între Plaza Nueva și Plaza Bib-Rambla și găzduia peste 200 de magazine strânse într-un labirint de străzi și alei, unde se găseau tarabe pline de mătase, mirodenii și alte bunuri prețioase. În prezent, singura secțiune rămasă este Calle Alcaiceria, ce începe chiar lângă Calle Reyes Catolicos și se extinde până la catedrală. Este o zonă bogată în istorie și în cultura locală, încă plină de lucruri interesante și exotice de cumpărat.
Cartierul Sacromonte este faimos pentru peșterile rromilor, dar rromii nu au fost nici primii, nici ultimii oameni care au trăit în ele. Cu mult înainte ca aceștia să ajungă în Spania, arabii au descoperit că piatra moale a dealului este ideală pentru sculptura caselor subterane, iar rromii s-au mutat pur și simplu în ele după Reconquista, pe măsură ce maurii au fost expulzați din Spania. Astfel “Dealul Sfânt” are aproximativ 3500 de peșteri locuite din vechime de rromi. În secolul al XIX-lea, scriitorii și artiștii Mișcării Romantice, majoritatea călătorilor fiind englezi și francezi în căutare de ciudățenii pitorești, au imortalizat rromii din Sacromonte și astfel a ajuns faimos Sacromonte. De peste 600 de ani zona este renumită pentru petrecerile organizare aici, numite zambras, 80% dintre peșteri fiind încă locuite, iar în multe dintre ele se organizează spectacole pentru turiști.
Deși fusesem la un spectacol de flamenco în Sevilla, fiind intrigați de povestea rromilor din peșteri, ne-am dorit să vedem și un spectacol în Sacromonte. Astfel după ce ne-am cazat la Hotelul Albero, am încercat să aflăm mai multe amănunte de la recepția hotelului și s-a dovedit că aveau o oferta bună pentru un astfel de spectacol: 25€/persoană cu transport și o băutură inclusă în preț. Seara a venit un minibus cu ghid după noi la hotel și ne-a dus la una dintre cele mai cunoscute locații de petrecere: Cueva del Rocio. Nouă ne-a plăcut mult spectacolul și considerăm că acesta este una dintre experiențele de neratat din Granada și din Andaluzia.
În drumul spre Cueva del Rocio, ghidul ne-a plimbat pe câteva dintre străzile vechiului cartier arab Albaicin, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Multe locuri din Albaicin oferă priveliști uimitoare spre Palatul Alhambra, care este separat de Albaicin de cheiul râului Darro, dar un loc este cu totul special: terasa bisericii Sf. Nicolae numită Mirador de San Nicolas. Panorama captează Palatul Alhambra și Munții Sierra Nevada oferind o priveliște impresionantă. Noi am reușit să o vedem doar seara, dar sunt sigură că ziua e cu atât mai spectaculoasă.
Alhambra se află maiestuos pe un deal fortificat, pe malul stâng al râului Darro, la vest de orașul Granada și în fața cartierelor Albaicin și Alcazaba, având munții Sierra Nevada în fundal. Această locație a patrimoniului mondial UNESCO, a fost reședința conducătorilor mauri ai dinastiei Nasride pentru 250 de ani glorioși și este principalul motiv pentru a vizita Granada, fiind un adevărat muzeu al arhitecturii islamice. Înconjurata de ziduri vechi și numită așa din cauza zidurilor sale roșii (în limba arabă, “qa’lat al-Hamra” înseamnă castelul roșu), Alhambra pare de departe o cetate impenetrabilă, fiind amplasată într-un punct strategic, cu vedere asupra întregului oraș. Nu degeaba acest loc a fost ultima fortăreața a maurilor din Spania.
În cetate se află un “oraș guvernamental” complet de vile, case mai mici, băi, școli, moschei, cazărmi și grădini, conceput și construit pentru a servi curtea regală. Din aceasta au rămas doar Alcazaba, Palatele Nasride și Generalife, flancate de maiestuosul, deși incompatibilul, Palatul lui Carlos V. Aspectul urban al cetății Alhambra a fost clar organizat în cele două secole și jumătate ale dezvoltării sale, cu transformările logice aduse de stilurile arhitecturale succesive.
Alhambra e cu adevărat deosebită: de la verdeața și fântânile din Generalife, la vechea așezare Alcazaba cu turnurile sale ce veghează în continuare asupra Granadei și până la minunatele Palate Nasride cu decorurile desprinse din 1001 de nopți. Vizitează Alhambra și lasă-te purtat în timpurile străvechi unde totul se rezumă în jurul vieții din palat. Noi am vizitat Alhambra cu tur ghidat. Citește mai multe aici.
Granada este un castel și o cetate, un palat regal și un oraș, cu grădini uimitoare dar și un refugiu de vară pentru regi. Deținând cel mai mare și mai conservat complex de palate medievale maure din lume și cel mai popular monument spaniol – Alhambra, orașul Granada nu mai are nevoie de prea multe cuvinte ca să te convingă să îl vizitezi. Este pur și simplu de poveste!
