Nu departe de Lisabona, cocoțat pe dealuri, se află Sintra, un mic oraș scos parcă din povești. Castele, conace și parcuri, toate te transpun într-o altă lume. Grădinile luxuriante care s-au dezvoltat grație microclimatului din zonă și care acoperă dealurile, lasă impresia unui loc exotic. Datorită farmecului misterios al orașului, Sintra apare ca loc de desfășurare a mai multor romane polițiste sau thrillere. Pentru că e aproape de Lisabona, e o destinație ideală pentru o excursie de o zi. Deși, la cât e de frumoasă zona, eu aș mai fi măcar încă o zi pe acolo.
E recomandat să nu mergi cu mașina în Sintra. Locurile de parcare sunt foarte puține în centrul orașului iar la Palatul Pena nu sunt mai deloc. Drumurile care urcă spre palate sunt înguste și nu au fost prevăzute pentru traficul modern. În plin sezon turistic sunt mai mereu ambuteiaje în zonă, care te fac să pierzi mult timp. Ca să ajungi la palate ai la dispoziție autobuzul 434, care pornește din centrul orașului, în apropierea gării, și merge până la Palatul Pena și Castelul Maurilor.
Noi am început turul în Sintra la Palatul Pena unde am stat destul de mult la coadă, așa că mai bine nu faci ca noi și ia-ți biletul online în avans 😊 De aici le poți lua pentru mai multe obiective: https://www.parquesdesintra.pt/en/commercial-area/ticket-office-2/.
Palatul Pena face parte din patrimoniul mondial UNESCO și e fosta reședința de vară a familiei regale portugheze în sec. XIX. Ce iese cel mai mult în evidență încă de departe, sunt culorile în care au fost zugrăvite zidurile palatului. Nu cred ca am văzut un palat mai colorat decât acesta. Ceața care persista când am ajuns noi, îi dădea un aer și mai misterios.
Poarta de intrare cu influențe maure duce la un tunel care urcă până la primele terase. Aleile de-a lungul zidurilor te duc de la un turnuleț la altul, fiecare parcă mai colorat și mai elaborat. Dealurile abrupte se deschid sub terasele palatului, de unde poți vedea până în centrul orașului. Când cerul e senin, priveliștea se întinde până la Oceanul Atlantic.
Palatul e supus adesea lucrărilor de întreținere, umiditatea mare din zonă, ducând la apariția igrasiei în ziduri și la estomparea culorilor acestora. De aceea unele zone s-ar putea să nu fie deschise vizitării. Interiorul palatului poate fi vizitat și el. Se pot vedea mobilele originale de la 1850 și cum trăia nobilimea portugheză la avea vreme. Bucătaria palatului cu ustensilele originale mai pot fi vazute și azi, obiectele din cupru fiind ștanțate cu marca FPP a palatului pentru a împiedica sustragerea lor. Se pare că în trecut unii turiști se gândeau să mai ia câte un suvenir cu ei.
Pe una din terase e amenajată o cafenea mică de unde poți lua o gustare rapidă. La ieșirea din palat se află și magazinul oficial al palatului, cu prețuri destul de piperate.
Petrecem cam o oră prin palat, după care coborâm spre gradinile palatului. Sunt întinse pe un spațiu atât de vast și frumos amenajat, aș fi putut petrece o zi doar plimbându-mă prin grădini. Sunt sute de specii de plante, copaci, arbuști, flori, iederi, o adevărată grădină botanică.
Mici iazuri sunt amenajate din loc în loc și populate cu pești și broscuțe țestoase. Băncile de piatră dau un aer romantic întregului parc. Am dat și peste o familie de lebede.
Lăsăm în urmă parcul, vremea se înrăutățește din nou. Cât am stat la palat și prin grădini, s-a potolit ploaia, acum începe din nou iar combinată cu umiditatea mare, îți intră până la oase. Decidem să sărim peste vizita la Castelul Maurilor unde nu te poți adăposti de ploaie, fiind doar spațiu deschis, și îl pozăm doar din depărtare. Poate data viitoare vom avea mai mult noroc. Castelul a fost contruit în sec. IX. de către maurii care stăpâneau atunci Sintra și e de fapt o fortăreță care era menită să protejeze orașul de invazii. Zidurile a fost în ruine multă vreme și a fost restaurat în sec. XIX.
Pornim apoi pe jos spre centrul orașului. pe un traseu marcat, prin pădure. În măsura în care puteți, vă recomand să alegeți varianta asta și să nu coborâți cu autobuzul. Traseul e pe alocuri mai abrupt, dar extrem de frumos. E ca un alt parc, amenajat cu gust și presărat din loc în loc cu mici zone unde poți face o pauză și să admiri peisajul.
După aprox. 50 de minute de mers, ajungem în centrul orașului în apropiere de Palatul Național Sintra. Deoarece ne era foame de ceva vreme, ne hotarâm să căutăm un restaurant și apoi să continuăm turul. Și de această dată, Tripadvisor ne-a fost de ajutor și am dat peste un restaurant micuț, dar cu mâncare excelentă. La Bacalhau na Vila, vei găsi în principal preparate din pește și fructe de mare, tapas și alte gustări. Aici s-au specializat pe preparate din cod, extrem de gustoase. Comandă salata de caracatiță și cod cu cartofi, spanac și creveți, Pasteis de Nata ca desert, totul acompaniat de o carafă de sangria. A fost absolut delicios. Porțiile nu sunt mari, dar suficiente.
Localul e mic, dar foarte căutat, oamenii stând chiar la coadă la intrare. Astfel că nu ne lungim mult cu prânzul și ne mai plimbăm puțin prin centru, după care pornim spre Quinta da Regaleira. Acesta este de fapt numele unei vile construite la începutul sec. XX de un om de afaceri portughez, ca proprietate privată. A fost cumpărată ulterior de japonezi, iar în 1997 intră în posesia statului portughez și se deschide publicului pentru vizitare.
Punctul de interes e însă, mai degrabă, domeniul adiacent, cu grădini, statui și tot felul de labirinturi, tuneluri și pasaje ascunse, cu o simbolistică aparte. Pornind de la ideologia mistică a proprietarului, cel care a gândit spațiul chiar și-a dat frâu liber imaginației. Ți-ar lua cel puțin o zi să explorezi pe îndelete toate colțurile ascunse.
Multe dintre elementele decorative fac referire la cavalerii templieri și la cultul masonic, poate cel mai interesant fiind fântâna, înaltă de câteva etaje, care simbolizează inițierea templierilor. Mici tuneluri și coridoare ascunse te duc în întuneric, apoi te readuc la lumină.
Pe domeniul Quintei se află și o mică capelă ce poate fi vizitată.
Nouă vremea ne-a venit de hac, astfel că am decis să nu mai vizităm și alte obiective și am pornit după-masa înapoi spre Cascais.
Ce mai poți vizita în Sintra
- Parcul și palatul Montserrat – aflat în Parcul Pena, e ceva mai îndepărtat de principalele atracții, Palatul Pena și Castelul Maur. O construcție cu vizibile influențe arabe, a fost proprietatea unui nobil englez. Punctul de atracție principal e sala de muzică, unde se țin și azi evenimente muzicale. Grădinile adiacente, probabil ai ghicit deja, sunt foarte elaborat amenajate, cu specii exotice de plante, cascade, plantații de bambus, grote și cedrii. Din centru se poate ajunge aici cu autobuzul 435 de la gară.
- Palatul Național și grădinile Queluz – aflat în afara orașului, la aprox. 16 km de Sintra, palatul Queluz a fost reședința regelă oficială în sec. XVII. Cu ornamente bogate și săli imense, palatul e la concurență serioasă cu Schönbrunn sau Versailles, deși nu e la fel de mare. Bineînțeles. o plimbare prin grădinile palatului nu trebuie ratată. La palat se poate ajunge cu trenul din Sintra spre Queluz, cu coborâre la stația Monte Abraão. Dinspre Lisabona se poate ajunge tot cu trenul, cu coborâre la stația Queluz-Belas.
Cum ajungi în Sintra din Lisabona
Cel mai ușor se poate ajunge cu trenul. După cum spuneam mai sus, nu e recomandat să mergi cu mașina în Sintra. Sunt mai multe curse de tren pe oră, plecând de la stația Rossio din Lisabona (în centrul orașului). Drumul durează cam 38 de minute, iar un bilet dus-întors costă 6,25€. De la gara din Sintra faci cam 10 minute pe jos până în centru. Există și varianta de a merge cu autobuzul, dar drumul e mai lung și nu la fel de convenabil ca preț.
Cum ajungi în Sintra din Cascais
În cazul acesta, autobuzul e cea mai convenabilă variantă. Sunt două linii de bus către Sintra, 417 și 403. Ambele pleacă de la autogara din centru, stația finală fiind gara din Sintra. Linia 417 e mai rapidă (în jur de 30 minute), în schimb linia 403 merge pe coasta oceanului și pe lângă Cabo da Roca, peisajul fiind mai pitoresc (drumul durează cam o oră). Un bilet dus costă 4,25€ și se cumpără de la șofer.
Citește și alte articole interesante despre Portugalia: