Am ajuns în Porto pe o vreme mohorâtă şi rece, după ce plecasem din Cluj de la 25ºC. Nu ne prea aşteptam la asta, mai ales ca era sfârşit de mai. Vremea de afară nu ne-a împiedicat să profităm de ce oferă oraşul. Cunoscut mai ales pentru producţia de vinuri, regiunea Porto este una dintre cele mai pitoreşti din Portugalia. Valea fluviului Douro, cu dealurile terasate, unde se cultivă viţa de vie, merită explorată măcar o zi, dacă îţi permite timpul.
Porto se află în partea de nord a Portugaliei, la gura de vărsare a fluviului Douro în Atlantic. Centrul istoric al oraşului a fost declarat patrimoniu UNESCO în 1996. Fiind un vechi şi important punct comercial, oraşul nu duce lipsă de atracţii, de la clădiri istorice şi biserici splendide, la faimoasele poduri peste fluviu, care conectează oraşul vechi de Vila Nova da Gaia, partea stângă a fluviului, unde se îmbutelia în trecut vinul de Porto şi unde se află şi celebrele crame. Plimbându-te prin oraş, poţi vedea la tot pasul mărturii ale influenţei şi bogăţiei pe care a avut-o în trecut Portugalia ca putere colonială.
Un mod interesant de a vedea podurile şi cele 2 maluri ale fluviului, şi de a vedea o panoramă de pe apă a oraşului, e să faci o croaziera cu barca pe Douro. De-a lungul malului vei găsi mai mulţi operatori pentru astfel de croaziere, majoritatea având inclus în preţul biletului şi un pahar de vin, pe care îl poţi degusta la una dintre crame. Preţul unui bilet e în jur de 15€.
Cel mai cunoscut dintre cele 6 poduri care unesc cele 2 maluri ale fluviului este Dom Luis I. Acesta a fost inaugurat în anul 1886 şi a fost contruit de unul dintre discipolii lui Gustave Eiffel, iar la momentul inaugurării era cel mai lung pod metalic cu arc din lume. Este destinat atât traficului rutier, cât şi celui de transport local pe şine, la nivelui superior circulând metroul. De asemenea, te poţi plimba şi pe jos pe pod.
Urmează apoi podul Maria Pia, regina Portugaliei de la acea vreme. E cel mai vechi dintre poduri şi a fost construit de însuşi Gustave Eiffel. În ziua de azi nu mai este folosit, însă a rămas unul dintre simbolurile oraşului şi o importantă atracţie turistică, astfel că nu a fost demolat, ci s-a contruit un alt pod, în imediata apropiere, pentru a prelua traficul feroviar.
După ce ai coborât de pe vapor, cel mai bine te poţi delecta cu o degustare de vin la unele dintre cramele de pe malul stâng al fluviului. Sunt o mulţime, fiecare oferind un tur ghidat al pivniţelor, în diferite limbi. Iată câteva dintre ele: Cálem, Ferreira, Porto Cruz, Offley, Sandeman, Burmester. Dacă eşti un împătimit al vinurilor, poţi face şi un tur al mai multor crame, costul fiind de aprox. 35€. Aici poţi găsi mai multe combinaţii de tururi şi detali (hiperlink). Noi am fost la Burmester şi ne-a placut mult, deşi am prins turul ghidat în germană, şi am făcut şi pe traducătorul pentru prietenul meu :P. Costul biletului a fost de 13€ şi include turul ghidat şi o degustare de mai multe tipuri de vin de Porto la final (da, există mai multe tipuri de vin de Porto, inclusiv unul alb 😊) + un aperitiv (brânzeturi + pâinici).
Producerea vinului în regiunea Porto se face încă din perioada romanilor, însă vinul de Porto, aşa cum e cunoscut acum, s-a produs prima dată abia în sec. 19, când comercianţii britanici au devenit tot mai interesaţi de vinul din regiune. Problema principală în transportul vinului până în Anglia, era că se strica destul de repede, datorită drumului lung cu vaporul. Ei au venit atunci cu ideea de a introduce tărie (un fel de vinars) în compoziţia vinului, pentru a încetini procesul de fermentaţie, până la sosirea în Anglia. De aici provine, aşadar, tăria ridicată a vinului de Porto şi conţinutul mare de zahăr. A avut un succes nebun în rândul englezilor, iar cererea a crescut foarte mult, de aici şi denumirile preponderent englezeşti ale cramelor din Porto.
Pentru noi vinul a fost deschizătorul apetitului, astfel că ne-am oprit pentru a lua masa la un restaurant pe promenada de pe malul celălalt. Sunt destul de multe restaurante şi baruri de tapas din care poţi alege, preţurile sunt însă mai mari aici, datorită fluxului mare de turişti.
Am vizitat apoi Biserica Sf. Francisc, construcţie clasică în stil baroc, şi ne-am îndreptat spre Palacio da Bolsa (Palatul Bursei de Schimb). Construit în sec. 19 pe locul fostei mânăstiri Sf. Francisc, acesta deservea Asociaţia Comercială din Porto, marcând importanţa comerţul pentru dezvoltarea oraşului dealungul vremii. Încă de la intrare se poate observa grandoarea palatului. Sala Naţiunilor cu cele 3 etaje bogat decorate, asupra căreia tronează o cupolă imensă de sticlă, era până la începutul anilor ‘90 locul de desfăşurare a activităţii bursei din Porto. Blazoanele pictate pe pereţii sălii reprezintă ţările cu care Porto avea importante legături comerciale.
O altă sală impozantă e Sala Adunării Generale, care gazduieşte în continuare întâlnirea bianuală a Asociaţiei Comerciale din Porto. Aici se pot vedea exemple foarte frumoase de decor în ghips şi pictură pe ghips, care imită foarte bine lemnul. Această tehnică devenise foarte populară în sec. 19.
Piesa de rezistenţă a palatului este Sala Arabă, realizată de un arhitect portughez şi inspirată din arhitectura Palatului Alhambra. Stilul arab de decor foarte încărcat, era la mare modă în acea vreme. S-au folosit materiale din cele mai scumpe, de la lemn de santal, mahon, arţar pentru podea, la aur de 18 carate pentru decorarea pereţilor.
Seara ne-am plimbat în partea de sus a oraşului vechi. Fiind construit într-o regiune deluroasă, accesul în unele zone este destul de abrupt. Aici se găseşte Biserica şi Turnul Clericilor, unul din simbolurile oraşului, cu turnul clopotelor înalt de 75m. O altă clădire interesantă este Igreja do Carmo (Biserica Carmo). Aceasta este legată de biserica soră Carmelita printr-o casă, cea mai îngustă din Porto. Casa a fost contruită deoarece, la vremea aceea, nu era permis ca două biserici să aibă un perete comun.
Cazare şi mâncare în Porto
Cazarea am rezervat-o la Lost Apartments. Se află în centrul vechi, aproape de malul fluviului, într-o clădire tipică oraşului Porto, recent renovată, cu camere foarte frumoase şi îngrijite. De acolo am putut merge pe jos spre majoritatea punctelor de atracţie. Costul cazării: 23€/pers./noapte.
Pentru noi, un alt capitol important în călătorii, este mâncarea şi specialităţile locale. Portugalia e printre rudele mai “sărace” ale ţărilor din Vest, astfel că preţurile nu te vor arde foarte tare la buzunar. Dar ca pe oriunde, unele zone au preţuri mai mici, altele mai mari. În Porto vei găsi, în general, preţuri mai mici decât în Lisabona.
Cel mai cunoscut preparat local este Francesinha, un fel de sandviş la cuptor, cu multă carne (cârnaţi, şuncă, steak sau carne la grătar), acoperit cu brânză topită şi un sos gros de roşii şi bere. Se serveşte de obicei cu cartofi prăjiţi şi merge cel mai bine cu o bere locală.
Conform gazdei noastre din Porto, cea mai buna Francesinha se găseşte la restaurantul Alfandega D’Ouro. Am fost, am încercat, ne-a placut. Porţile sunt mari, iar preparatul fiind foarte săţios, s-ar putea sa iei o parte la pachet 😊).
Pentru fanii fructelor de mare, recomandăm restaurantul Marisqueira do Porto, e puţin mai scump, dar merită. Preparatele sunt proaspete şi delicioase.
Dacă eşti interesat să asculţi muzică fado, trebuie să ştii că aceasta nu e tipică oraşului Porto, ci Lisabonei. Cu toate acestea poţi găsi şi în Porto localuri cu muzică fado live. Noi am fost la Galeria de Paris în oraşul de sus. Localul are un decor foarte hip şi puţin bizar la prima vedere, dar are o atmosferă faină. Nu e printre cele mai bine cotate localuri în termen de mâncare, dar are o selecţie foarte bună de băuturi
Concluzia noastră a fost că merită cu siguranţă să poposeşti şi în Porto, dacă plănuieşti o călătorie prin Portugalia. Are un caracter aparte faţă de Lisabona, cu oameni muncitori şi simpli, dar foarte primitori. Fie că vrei să încerci vinurile sau doar să tre plimbi pe străzi şi să captezi spiritul locului, nu vei rămânde dezamăgit.
Citeşte şi alte articole interesante despre Portugalia:
