Pentru că m-am îndrăgostit! Ay, Cuba!
Primesc de atâtea ori întrebarea aceasta încât am simțit nevoia să te lămuresc 😀
Pe măsură ce am descoperit niște locuri ce mi-au ajuns la suflet, am luat hotărârea să nu mai vizitez locuri doar ca să le bifez și să nu mă mai gândesc câte țări am vizitat și câte mai am de văzut. Da, lumea asta e mare și merită explorată din plin! Dar pe mine Cuba m-a cucerit așa că mă voi reîntoarce în Cuba în 2020 (update: trebuia să merg în aprilie 2020, dar cu 2 săptămâni înainte de plecare, Cuba s-a închis. Am așteptat ca cei de la Turkish Airlines să reia cursele spre Cuba, dar văzând că nimic nu se schimbă, în ianuarie 2021 am cerut rambursarea biletelor. Nu voi renunța de tot la revenirea în Cuba, dar probabil că va mai dura până o voi revedea. Așa că vă țin la curent ).
E o țară comunistă. De ce te-ai duce acolo?
Întrebarea asta o primesc mereu mai ales de la părinții mei, de la bunicii mei și cunoscuții care au trăit în comunism și se bucură acuma de libertatea democrației. Cuba a avut parte și are parte de un altfel de comunism decât cel trăit de noi și asta am aflat-o de la cubanezi. Nu voi minți, am văzut cozile la care stăteau cubanezii ca să își primească rația și mi-a venit în minte una dintre singurele imagini pe care le am din copilărie: eu cu bunica într-o brutărie și rafturile sunt toate goale. Îți lasă un gust amar, dar și te fac să apreciezi mai mult ce și cât avem noi acasă, cum te duci la supermarket și pe raft găsești n feluri de brânză, de ciocolată, de hârtie igienică etc și poți să îți alegi ce îți dorește inima. În magazinele din Cuba am văzut pe un raft întreg doar aceeași conservă. Ca să înțelegi mai bine despre ce e vorba îți recomand serialul „The Cuba Libre Story“ de pe Netflix sau dacă vrei să vezi partea tragic-comică a situației din Cuba, urmărește-l pe Conan O’Brien.
Da, Cuba e încă în comunism, dar e un comunism permisiv, mai ales pentru turiști. Oamenii trăiesc din turism și banul vorbește. Așa că nu vei simți ca turist că îți lipsește ceva, ba din contră, oamenii vor încerca să îți facă cât mai mult pe plac. Pe de altă parte, vei avea parte aici de mâncarea cea mai sănătoasă, fără E-uri și fără hormoni, așa că puiul îți va aduce aminte de copilărie (dacă ai apucat să mănânci un astfel de pui), iar iubitorii de pește și fructe de mare, se vor simți răsfățați. Tot aici poți savura un homar la un preț foarte bun față de țările europene (în jur de 10-15EUR porția). Din cauza restricțiilor guvernamentale asupra mărfurilor, masa cubaneză nu include, de obicei, foarte multe condimente. Nu te mira dacă mâncarea ta nu are atâta aromă ca acasă. Alți călători sugerează să îți aduci propriul sos și ceva sare dacă ai loc în valiză. Nu vei găsi cartofi (decât foarte rar), dar vei mânca chipsuri de banane care au același gust! Mulți se plâng de mâncarea din Cuba, dar cred că exact asta e problema: nu mai suntem obișnuiți cu mâncarea simplă fără prostii prin ea.
E murdar în Cuba. Cum ai putut mânca?
Clar în Cuba nu e ca la Ritz-Carlton (și nici nu ai ce căuta în Cuba dacă ești fițos rău) dar nici nu mi s-a părut așa murdar ca într-o țară arabă. De exemplu față de Maroc mi s-a părut curat în Cuba. Depinde fiecare cu ce compară Cuba. În zona din Havana Veche vei întâlni străzi care arată ca după bombardament, cu clădiri ce zici că stau să cadă pe tine, dar în niciuna dintre cazările noastre nu mi s-a părut murdar. Nici nu poți să ai mari pretenții într-o țară în care nu se găsesc ușor diferite produse.
Iar în materie de mâncare pot spune că nu mi s-a părut nici o clipă că ar fi ceva în neregulă cu ea. Acasă am pățit că am mers la nuntă la hotel de 4 stele și m-a durut stomacul două zile după sau am ieșit cu colegii în oraș și am mâncat toți același lucru, iar eu am fost singura care a făcut enterocolită, dar în Cuba nu am pățit așa ceva și sunt o persoană sensibilă, gen nu mai mănânc mâncarea ce a stat mai mult de două zile în frigider. Nu am fițe, mănânc aproape orice, sunt deschisă la feluri noi de mâncare, dar în Cuba nici nu am făcut foamea și nici nu am avut vreo problemă cu mâncarea de acolo.
E departe. Nu te-ai săturat de zborul ăla lung?
Mi-e groază și acuma de zborul lung ce urmează, dar ca data trecută, am ales să zbor direct din Cluj cu Turkish Airlines, via Istanbul, tocmai ca să nu îmi bat capul cu bagajul de cală și pentru serviciile super bune ale celor de la Turkish. Va trece cumva timpul ăla, mai ales că o să am vreme să mă pun în temă cu filmele pe care le-am ratat la cinema 🙂 .
Nu ți-e frică că pățești ceva?
NU! Am plecat data trecută cu gândul ăsta și hotărâsem să mergem în grup tocmai pe ideea asta ca să fim în siguranță. Eu, împreună cu soțul meu, am ieșit din zona de confort și ne-am despărțit de grup de multe ori și am avut parte de aventuri. Am negociat un taxi colectivo și l-am împărțit cu alți turiști, iar mie mi s-a părut cea mai tare experiență care o puteam avea în Cuba. Am schimbat impresii, am socializat cu șoferii, ne-am trezit că șoferul nostru a tras pe o alee lăturalnică noaptea și ne-a zis că au venit chicos (băieții) după noi, ca apoi să aflăm că el nu putea merge până la destinația noastră finală din Varadero și se înțelesese cu alți băieți să ne ducă acolo, pentru că ei trebuiau să ia niște turiști din Varadero a doua zi. Am fost tot drumul cu aplicația maps.me pornită (merge offline) și am urmărit pe unde ne-au dus. Nu am pățit nimic! Și am tras concluzia că nici nu aveau intenția să ne facă nimic, pentru că la ei totul merge din vorbă-n vorbă și dacă vreun turist se plânge de ceva, toți au de pierdut. În Cuba m-am simțit mai în siguranță ca în România, chiar și pe străzile ciudate și dărăpănate din Havana. De aceea acum vom merge singuri și știm că vom fi ok.
Sunt săraci oamenii în Cuba, nu?
Nu mai săraci ca oamenii din România. Lăsând la o parte marile orașe din țară, gen Cluj, București, Timișoara, Brașov, Iași etc, dacă e să iei în considerare cum e țara noastră, cum e traiul la țară, cam așa e Cuba după părerea mea. Și mai exact ca să îți faci o idee, Cuba seamănă cu România anilor 90’.
O să putem vorbi cu voi?
Subiectul acesta e un pic dificil, fiind obișnuiți cu roamingul din Europa și cu internetul atât de accesibil de acasă. Din Cuba e scump să suni acasă sau să fii sunat de acasă, semnalul oricum e prost, deci riști să suni și să nu te înțelegi cu persoana pe care o suni, iar internetul e o altă poveste. Până în 2015 nici nu se punea problema de internet, așa prost mergea și nu oricine avea acces la el, fiind foarte scump. Dar începând cu 2015 au apărut multe hotsporturi Wifi publice și poți să îți cumperi o cartelă de internet cu care te conectezi la rețea. Dezavantajul e în continuare acela că aceste Wifi-uri sunt puține și le găsești în locuri gen piețe, pe lângă biserici, hoteluri, parcuri, ceea ce înseamnă că vor fi mulți utilizatori conectați în același timp cu tine și internetul va merge destul de prost. Dar partea bună a lucrurilor e că astfel vei putea vorbi cu cei de acasă și prețul e unul accesibil: 1CUC/ora.
Cum sunt oamenii? Nu sunt închiși la minte?
Oamenii sunt foarte calzi, primitori, prietenoși, curioși (bine, există și excepții; orice pădure își are uscăturile ei) și vor încerca să te facă să te simți cât mai bine. Vor împărți cu tine din toată inima din puținul lor, vor socializa cu tine ore în șir dacă le dai oportunitatea și mai ales dacă știi puțină spaniolă și te vor molipsi cu veselia lor. Vei vedea copii jucându-se pe stradă și vei auzi chicotele lor de bucurie. Nu sunt închiși la minte deloc. Am fost surprinsă de cât sunt de citiți, informați și că mulți știau de România. Un lucru a făcut bun Fidel Castro: a introdus școala obligatorie și gratuită pentru toată lumea și de aceea o să ai din plin cu cine povesti in Cuba.
Cubanezii trăiesc simplu și își deschid casele celor care vor să le treacă pragul, iar în diferite cartiere vei observa cum lumea stă și socializează pe la porți, cum joacă domino sau se uită la telenovele împreună în balansoarele lor atât de tipice. Muzică răsună peste tot și nu durează mult până când cineva începe să danseze. Sunt cu zâmbetul pe buze și emană fericire pură. Și acum când îmi vin atâtea imagini în minte zâmbesc și eu.
Am auzit că lumea dansează pe stradă în Cuba. E chiar așa?
Muzică răsună din orice colț în Cuba și e atât de molipsitoare! Copii, tineri, bătrâni, toți știu să danseze și o fac cu dezinvoltură și pe lângă asta nu se sfiesc să ia la dans pe cine prind în raza lor de acțiune și chiar dacă nu știi nici un pas de salsa, vor dori să te învețe. De aceea, după ce m-am întors, am hotărât să învăț bachata și salsa, pentru ca data următoare să pot să dansez cât mai mult și să mă cufund și mai tare în cultura cubaneză. Îți recomand din suflet dacă alegi să mergi în Cuba să nu ratezi să mergi într-un club și să dansezi. Îți garantez că te va binedispune.
Cum e romul din Cuba?
Până să fi mers în Cuba nu eram fan rom. Prefer de multe ori un vin bun sau un Sheridan’s. Dar acolo am băut niște cocktailuri extraordinare pe bază de rom, am vizitat fabrica Havana Club din Havana unde am învățat multe despre procesul de fabricație și am degustat diferite tipuri de rom ce se fabrica doar în Cuba la Casa del Ron din Varadero (există în mai multe orașe). Când s-a terminat ultima sticlă de rom adusă din Cuba m-am întristat că a trebuit să revin la vin :)) și visez la momentul în care mă voi da jos din avion în Havana și mă voi duce să beau un cocktail Pina Colada cum numai acolo am băut.
Ai mai fost în Cuba. Nu te-ai plictisit de ea? O să mergi în aceleași locuri? Nu vrei să vezi și altceva?
Aici intervine aspectul subiectiv. Eu visam la o țară ce trăiește în ritmuri latino pentru că este muzica mea de suflet. Cred că într-o altă viață am trăit într-o țară ca asta 😀 Sunt sigură că fiecare simte altfel lucrurile, dar pentru mine, sigur a fost un factor ce a influențat ceea ce simt acuma despre Cuba. Nu, nu m-am plictisit, o să am în continuare ce să văd nou și de data aceasta îmi doresc să ajung și în sud-estul țării, unde nu mulți turiști merg, tocmai că e departe de capitala Havana și pentru că majoritatea zborurilor sunt din și înspre Havana. Am câteva locuri noi pe listă, dar abia aștept să și revin în altele. Voi revedea cu drag Havana cu ale sale bulevarde largi, cu arhitectura uimitoare, mă voi duce înapoi pentru o noapte în Cienfuegos tocmai pentru a sta la familia care ne-a primit ca și cum eram rude și de parcă ne cunoașteam de o viață și abia așteptăm să îi revedem.
Voi merge înapoi în Cayo Coco, unde mi-am lăsat sufletul la plaja hotelului. Pentru mine e una dintre cele mai frumoase plaje pe care le-am văzut.
Da, voi merge la același hotel (Memories Caribe Beach) şi îl recomand cu drag, pentru că mi-a plăcut foarte mult și pentru că într-o seară, așa din senin, când stăteam la barul hotelului, barmanul și barmanița s-au apucat să danseze și am fost pe fază de i-am filmat:
Cum să nu te îndrăgostești de așa ceva?
După ce m-am întors i-am înnebunit pe toți prietenii și cunoscuții mei cu poveștile despre Cuba. Cred că sunt sătui :)) Doresc să le mulțumesc pe această cale că încă mă mai ascultă când încep “Ah, Cuba…” și te îndemn și pe tine să mergi cu inima deschisă și să te lași purtat într-o poveste din 1959 pentru că sigur nu vei regreta. Te-am convins? Hai în Cuba!
Besos,
Raluca
