Castelul Martinuzzi – Râpa Roșie – Cetatea Câlnic – Castelul Templul Cavalerilor
Până să apară autostrada pe lângă Sebeș nici nu auzisem de Râpa Roșie, dar încă de când am văzut-o prima dată am zis că trebuie să ajung acolo. Zis și făcut, într-o dimineață când vremea părea că va ține cu noi, am pornit spre râpă.
Prima oprirea fost la Castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos. Castelul a fost construit de un guvernator al Transilvaniei, pe nume Gheorghe Martinuzzi, cu materialele obținute din demolarea unei mănăstiri. Cu toate că în jurul castelului există numeroase legende, din păcate azi se pot vedea doar ruinele vechiului așezământ.
Vis-a-vis de Castelul Martinuzzi se află Castelul Rhedey construit în 1860 și renovat pe finalul primului deceniu al secolului XXI când i s-a redat frumusețea. Castelul Rhedey face parte din complexul Domeniile Mar’tinutzi ce se întinde pe o suprafață de peste 3 hectare, fiind locul unde se organizează diferite evenimente.
De aici am plecat spre atracția principală a zilei: Râpa Roșie. Rezervaţia naturală unică în ţară se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare și se află la doi paşi de oraşul Sebeş și la 120km de Cluj. În ultimii 60 de milioane de ani, apa a săpat adânc în pietriș, argilă și cuarț, formând turnuri naturale neobișnuite și forme piramidale în lutul roșu, cu înălţimi cuprinse între 80-100 de metri. Astfel formaţiunile sale pot fi comparate cu cele întâlnite în Marele Canion din SUA, dar la o scară mult mai mică și de aceea mai este denumită ”Micul canion al României”. Ca să îți faci o idee cam cât de vechi sunt sedimentele din această rezervație, ține minte că aici au fost descoperite fosile ale unor dinozauri. Rezervația nu este numai una geologică ci și botanică, aici găsindu-se şi câteva plante rare. De aceea a fost declarată monument al naturii încă din 1950.
Accesul spre Râpa Roșie se face din oraşul Sebeş (și nu de pe autostradă), pe drumul judeţean DJ106 spre comuna Daia Română. Va trebui să ajungi pe strada Călărași din Sebeș și apoi să treci pe sub autostrada A1, iar exact după, să o iei la stânga pe un drum neasfaltat ce merge paralel cu autostrada . De acolo vei găsi indicatoare din loc în loc ce te vor direcționa să ajungi cu mașina până aproape de râpă. Drumul de pământ poate fi parcurs de orice tip de mașină când este uscat, dar in zilele ploioase nu aș recomandă să mergi cu o mașină cu garda joasă.
Văzută mai de aproape, Râpa Roșie te impresionează prin alternanţa de roşu al formațiunilor cu verdele peticelor de vegetaţie, iar peisajul este completat de cer, care în cazul nostru era destul de înorat. Sunt sigură că atunci când cerul e senin și mai ales albastru, locul e magic. Din păcate din cauza ploii ce ne amenința, nu am explorat toată zona, dar cu siguranță voi reveni aici.
Am pornit apoi mai departe spre următoarea atracție din zonă: Cetatea Câlnic. Cetatea a fost ridicată în secolul al XIII-lea, de către coloniştii germani, ca reşedinţă nobiliară de către familia Kelling, fiind cei care au dat şi numele satului. Cetatea din Câlnic a fost concepută cu un turn-donjon masiv și spre deosebire de alte cetăţi, aceasta nu se află pe un deal ci în mijlocul satului, între dealuri.
În 1430 cetatea a fost vândută comunității țăranilor din Câlnic și poate de aceea locuitorii satului Câlnic au avut grijă de ea, iar acest lucru se observă. Cetatea Câlnic face azi parte din patrimoniul UNESCO alături de alte șase biserici fortificate din Transilvania, fiind o adevărată bijuterie arhitectonică şi un exemplu pozitiv de întreţinere a unui monument istoric.
În cetate avea loc un eveniment privat și de aceea am petrecut mai mult timp împrejurul ei. Preţul unui bilet de intrare este de 5 lei.
După o pauză scurtă de masă ne-am dat seama că mai aveam vreme să hoinărim înainte de a pleca spre casă, așa că am hotărât să ne întoarcem pe Cheile Aiudului spre Cluj. Mai fusesem pe drumul acela ce duce la faimoasele sate Rimetea și Colțești, cu vederi minunate spre Munții Trascăului, dar până acum nu am făcut toată porțiunea de drum Aiud-Buru.
Cheile Aiudului mai sunt cunoscute și sub numele de Cheile Vălișoarei sau Cheile Poienii și se regăsesc în estul Munților Trăscău. Această rezervație naturală este extrem de spectaculoasă datorită formațiunilor carstice impresionante, dar e mai puțin umblată de către turiști. În urma procesului de erodare a scoarței terestre, s-au format patru colțuri calcaroase, Colțul Bogza și Colțul Vilii, așezate în partea dreapta, iar în partea stânga se găsesc Colțul Cetății și Colțul Diacului. În pereții cheilor, pe ambii versanți se găsesc peșteri și alte formațiuni carstice. Între cele patru colțuri se găsește Castelul Templul Cavalerilor, ultima noastră oprire pe ziua de azi. Acesta a fost construit în 1320, la origine fiind punctul de vamă al Imperiului Austro-Ungar. Clădirea a fost cumpărată în anii 90′ și a fost restaurată, proprietarul transformând vechiul castel construit din piatră, într-un hotel în stil medieval. Pe lângă castel se poate urca pe poteca tematică a Cheilor Aiudului, marcată cu punct roșu, cu durata de parcurgere 2-3h. Sau dacă vrei doar o plimbare scurtă, există chiar lângă castel câteva puncte de belvedere asupra văii. Ne-am bucurat că vremea a ținut cu noi, iar pe când am ajuns acolo, cu toate că soarele se pregătea să apună, norii s-au risipit, iar priveliștea a fost extraordinară.
Am plecat spre casă cu acest peisaj întipărit în minte și cu dorința de a mai explora cadrul deosebit ce doar Munții Trascăului ți-l oferă. Cu siguranță voi reveni aici 🙂
Unde te poți caza dacă vii în zonă și vrei să stai mai multe zile?
La Conacul Secuiesc vei avea parte nu doar de o cazare specială cu vedere spre Munții Trascăulu, ci și te vei putea bucura preparate gustoase. Dacă nu ai noroc să găsești o cameră liberă, încearcă la Casa Demeter din Rimetea.
Citește și alte articole interesante :
