În cea de-a treia zi a excursiei noastre prin Puglia, parcurgem din nou drumul către gara din Bari, de data aceasta cu destinația Matera. Cursele directe de tren spre Matera sunt operate de firma privată Ferrovie Appulo Lucane (FAL) și nu de compania de stat, Trenitalia. Astfel că trenurile nu pleacă din gara Bari Centrale, ci dintr-o gară adiacentă acesteia, cu intrare prin lateralul clădirii Ferrovie del Nord Barese.
Un drum costă 4,00€ și durează aproximativ o oră și jumătate.
Ne îndepărtăm astfel de regiunea Puglia și ajungem în regiunea Basilicata unde se află un oraș ca nici un altul în Europa. Locuit încă din perioada paleolitică, se consideră că Matera e unul dintre cele mai vechi așezări locuite fără întrerupere din lume. Oamenii au săpat de-a lungul vremii grote (sassi) în dealurile calcaroase și apoi au extins fațade care arată ca niște case normale. O privire asupra vechiului oraș îți dă impresia de case și străzi așezate unele peste altele.
Modul cel mai eficient de a explora zona e pe jos, deși va trebui să cobori și să urci dealuri și străduțe multe și întortochiate.
Vechiul oraș e împărțit în două districte, Sassi Barisano și Sassi Caveoso. Sassi Barisano s-a dezvoltat de-a lungul vremii și e locuit și în ziua de azi în timp ce Sassi Caveoso a fost evacuat în anii 1950 din cauza condițiilor mizere de trai. Matera era considerat pe atunci o rușine pentru Italia, fiind infestat de malarie și alte boli cauzate de lispa de igienă, astfel că guvernul a hotărât mutarea populației în zona nouă a orașului. Faima însă i-a rămas, iar datorită aspectului unic, aici s-au filmat mai multe pelicule, printre care și ‘Patimile lui Cristos’.
Grotele au rămas părăsite multă vreme, până când potențialul turistic al orașului a dus la transformarea unor grote în mici hoteluri cu spații de cazare pentru o experiență de vacanță inedită.
Biserica Sf. Petru Caveoso din piața cu același nume, este un alt punct de atracție al orașului. De aici se deschide o priveliște superbă asupra ravenei Gravina di Matera, de la poalele dealului și asupra versantului de vizavi.
Versantul opus e mult mai puțin vizitat, deși și aici sunt multe grote care au fost folosite în trecut ca și biserici (chiese rupestri). Acestea se pot vedea de-a lungul unei poteci care duce până la o parcare. Da, se poate ajunge și cu mașina aici sau cu autobuzul, dar eu zic că dacă ai mai mult timp la dispoziție (și un pic de condiție fizică :P) e mai interesant să mergi pe jos. Se poate coborî din Sassi Caveoso, pe niște scări până la baza versantului, treci un pârâu apoi urci din nou.
O altă atracție a orașului vechi, este o mică grotă (Casa Grota di Vicco Solitario) care a fost amenajată ca să reflecte modul de trai al persoanelor care încă locuiau acolo în timpul celui de-al doilea război mondial. Majoritatea obiectelor, de la pat, la dulapuri, vase și altele sunt cele originale. Familii de câte 5-6 persoane traiau într-o singură încăpere, de multe ori împreună cu animalele lor. Paturile aveau picioarele înălțate astfel încât sub pat să încapă găini sau alte păsări. O mică zonă mai înaltă era destinată catârilor sau porcilor. Biletul de intrare costă 3,00€ și se intră pe ture de câte 10 minute, spațiul fiind mic.
După ce ne mai plimbăm puțin pe străzi, ne îndreptăm încet spre gară pentru a ne întoarce în Bari, pe când soarele se pregătea să apună. Planuisem să ieșim la cină cu niște cunoștințe cu care ne-am întâlnit întâmplător în Bari. Mi-ar fi plăcut însă să văd orașul și seara, are un farmec aparte.
O vizită în Matera e de neratat, dacă te afli prin această zonă. La modul în car se dezvoltă acum (a fost Capitală Culturală Europeană în 2019), probabil va arăta diferit nu peste mult timp, așa că mergi acolo cât încă mai sunt zone încremenite în timp.
Citește și alte articole interesante :
