Am reușit să vizitez Londra chiar înainte să se declanșeze toată nebunia cu coronavirusul la începutul anului și să se închidă granițele țărilor una după alta. De fapt, articolul am început să îl scriu tocmai în deja celebra auto-izolare la domiciliu. Obișnuindu-mă încet cu gândul că nu vom mai călători foarte curând, măcar mai rememorez momentele frumoase din ultima escapadă în Londra și cumva mai îmi trece dorul 😛

Aterizăm la Londra dimineața pe o vreme foarte mohorâtă, cu ceață și ploaie măruntă. Nu era neapărat o surpriză, doar eram în Anglia. De la aeroportul Luton am luat autobuzul companiei National Express până la Victoria Coach Station. Biletele de autobuz se pot lua de la automatul de bilete, aflate chiar înainte de ieșirea din aeroport. Prețul e în funcție de destinația aleasă, noi am mers până la ultima stație, iar biletul a costat 12 lire/pers.

Trebuie să menționez din start că în această excursie am plătit exclusiv cu cardul totul. Nu am scos nici măcar o liră cash. Pentru mine a fost un moment wow :)). Pentru asta mi-a fost foarte folositor cardul Revolut. Nu țin să fac reclamă nimănui, dar pentru plăți în străinătate chiar e cel mai ok. Până acum am plătit cu cardul ING în excursii, dar având o rată de schimb valutar foarte neavantajoasă, am mers pe varianta Revolut.

Deoarece urma să fim cazați acasă la niște prieteni, în afara Londrei, ca să nu mai batem drumul până acolo și apoi să ne întoarcem, am hotărât dinainte să ne lăsăm bagajele la sosire la un Nannybag peste zi, cât timp am vizitat orașul. Nannybag este în fapt o rețea de locații unde îți poți lăsa bagaje. E super ușor de folosit, trebuie doar să îți alegi dinainte locația unde vrei să lași bagajele pe site-ul www.nannybag.com și să plătești taxa aferentă găzduirii, 6 lire/bagaj pentru 24 de ore. Taxa se poate plăti doar online, nu și direct la locație! Sunt multe puncte în tot orașul, verifică înainte doar să aibe un rating bun, peste 4.5.

După ce ne lăsăm bagajele, pornim în căutarea unui local unde să mâncăm, deja ni se lungeau urechile de foame. Ne-am oprit la Salt and Pepper, aproape de British Museum, și ne-am delectat cu English Breakfast/ouă Blackstone. Prețuri rezonabile.

Apropo de prețuri, nu știu la alții cum a fost, dar pentru mine, Londra a fost cel mai scump oraș vizitat până acum, mai ales în ceea ce privește mâncatul/băutul în oraș. O bere la halbă sub 5,50 lire nu am găsit, iar pentru un prânz nu am dat mai puțin de 18-20 lire.

Pornim apoi spre British Museum. Intrarea este liberă, ca de altfel la toate muzeele publice din Londra (sunt foarte multe). Punctul de pornire în explorarea galeriilor este impresionantul atriu acoperit de o cupolă de sticlă. Muzeul găzduiește o colecție imensă de piese istorice, de la obiecte din Egiptul Antic, Imperiul Roman, până la cele mai recente, din zilele noastre. Colecția egipteană e a doua cea mai mare din lume, după cea de la Muzeul de Egiptologie din Cairo.

Nu știu dacă există vreun mod corect de a vizita toate galeriile, noi ne-am lăsat în voia pașilor și ne opream la ce ni se părea mai interesant. Poți închiria și un ghid audio pentru a afla mai multe detalii despre diferitele exponate. Cred că ți-ar lua cel puțin două zile pline ca să vezi tot ce e acolo.

Noi ne-am alocat cam 2 ore și jumătate pentru British Museum iar pe când ne pregăteam să plecăm, am avut un incident foarte nasol care mi-a stricat restul zilei. Poate sună ciudat, dar te poți alege cu arsuri serioase de la un simplu ceai cumpărat de aici. În timp ce țineam paharul de carton cu ceai în mână, am făcut o mișcare neinspirată și mi s-a vărsat apă fierbinte (clocotită mai bine zis!) peste mână. Nu o să intru în detalii, dar niciodată nu am simțit o durere mai mare ca atunci și fost nevoie de o bună bucată de vreme ca să se vindece zona afectată. Așadar restul după-amiezii ni l-am petrecut într-un pub, eu cu o mână învelită în gheață și cu cealaltă pe un pahar de bere :)) Aveți deci mare grijă la ceaiuri, mai bine beți o bere rece 😉

 

A doua zi avem noroc de vreme bună și pornim în explorare de la gara Waterloo și ajungem prima data la London Eye, imensa roată de pe malul Tamisei de unde se vede tot orașul. O tură cu roata costă 31 lire la fața locului și 27,5 lire dacă îl achiziționezi online înainte.

 

Trecem apoi peste podul Westminster pe malul opus. Jocurile de alba-neagra ale unor concetățeni de-ai noștri sunt, se pare, o atracție a acestui pod, unde lumea se îmbulzea ca să le vadă. Noi am trecut rapid pe acolo și am făcut un popas în grădinile palatului Whitehall, un mic și cochet parc, chiar pe malul Tamisei.

După ce luăm un prânz copios cu fish and chips și alte preparate locale, pornim spre Westminster Abbey, celebra biserică unde se află înmormântați mulți dintre regii și reginele Angliei și alte personalități importante. Cu o istorie de aproape 1000 de ani, locul e parcă o mașină a timpului care te transpune în alte vremuri. Aș zice că e un muzeu și un loc de rugăciune în același timp. De la simple plăci funerare, la cripte impresionante pentru cei mai importanți conducători, sculpturile sunt opere de artă în sine.

Aici se fac în mod tradițional și toate încoronările, vechiul scaun regal, cu o vechime de peste 700 de ani, fiind expus și el aici. Aproape de ieșirea din biserică se află și mormântul soldatului necunoscut, un reper foarte important pentru britanici. Aici este înmormântat un soldat neidentificat, răpus pe frontul din Franța în al doilea Război Mondial și este văzut demult ca un memorial al tuturor celor care și-au pierdut viața atunci. Biserica este parte a unui complex monastic mai mare, putând fi vizitate și curtea interioară și clădirile adiacente. Biletul de intrare costă 24 lire la fața locului și 22 lire online. Atenție! Nu ai voie să faci poze. Poți intra și gratis dacă ajungi la orele când se țin slujbe, dar nu poți vizita toate încăperile. Dacă ai și mai mult noroc, poți participa la aceeași slujbă cu regina, ea fiind destul de des vazută aici.

 

După ce ne-am luat porția de istorie, ne îndreptăm spre Palatul Buckingham, reședința oficială a reginei. Palatul poate fi vizitat doar în jur de două luni pe an, de pe la jumătatea lunii iulie până la începutul lunii octombrie, când regina se mută la reședința sa de vară, castelul Balmoral. E greu să prinzi un cadru cu palatul, din cauza puhoiului de oameni care se pozează la porțile palatului.

 

Aproape de Palatul Buckingham, se află St. James’ Park, o oază de verdeață în centrul orașului. Am remarcat de altfel, că Londra are o mulțime de parcuri și spații verzi. Se zice că în vechile planuri de dezvoltare a orașului, trebuiau prevăzute parcuri, astfel încât orice locuitor al orașului să nu trebuiască să meargă pe jos mai mult de 10 minute pentru a ajunge într-un parc. Lacul din parcul St. James e casa mai multor specii de păsări, de la rațe, gâște, lebede, chiar și pelicani. Păsările sunt foarte prietenoase cu oamenii, fiind obișnuite cu ei, și îți mănâncă chiar și din palmă. Tot aici am văzut și cele mai simpatice veverițe, care așteaptă să le dai câteva alune. Ia cu tine, deci, un pachet de alune și bucură-te de priveliște 😊

În apropiere de parc se află și strada Downing, unde, la numărul 10, se află celebra reședință a primului ministru. Dacă ești pasionat de istorie, tot în zonă, poți vizita camerele de razboi ale lui Winston Churchill, de unde coordona misiunile împotriva naziștilor în al doilea Război Mondial. Biletul de intrare costă 23 lire. Noi ne-am continuat drumul până în Trafalgar Square, care are ca punct de reper celebra coloană cu statuia amiralului Nelson în vârf. În această piață se află și The National Gallery, muzeu de artă  cu picturi faimoase din toată lumea.

Ultima oprire a zilei a fost la Imperial War Museum, un muzeu dedicat conflictelor armate în care a fost implicată Marea Britanie începând cu Primul Război Mondial. Aici se pot vedea exponate veritabile, unele recondiționate, altele în starea lor inițială. De la avione, la tancuri și torpile, toate au o poveste de spus și parcă te transpun în acele vremuri tulburi ale istoriei. În același timp, mie una mi s-a părut o expoziție foarte interesantă, pentru că nu am avut ocazia de a vedea până atunci astfel de mașinării.

 

În a treia zi, ne îndreptăm spre estul Londrei, în zona Greenwich, unde cocoțat pe un deal se află observatorul regal britanic, un loc cu o veche tradiție în observații și măsurători astronomice. Aici se află și meridianul 0, punctul de referință după care se măsoară longitudinile și zonele orare pe glob. Clădirea principală, care a fost transfomată în muzeu, are în vârf o bilă roșie care se mișcă în sus și în jos pe o bară metalică în funcție de măsurătorile astronomice și era folosită în trecut ca reper orar după care oamenii își fixau ceasul. Între timp, s-a trecut la ceasul atomic. În complex se află și un mic planetariu ce poate fi vizitat. De pe deal se deschide o priveliște foarte faină asupra orașului. La poalele dealului se află și muzeul maritim regal cu o colecție bogată de vase, de la cele mai vechi, până la cele mai recente.

 

Coborâm apoi dealul și ne îndreptăm spre chei unde se află expusă nava Cutty Sark, un velier impresionant și unul dintre ultimele vase cu pânze folosite pentru comerțul cu ceai între China și Marea Britanie și cel cu lână din Australia. Mai târziu a fost folosită ca navă școală, înainte de a fi transformată în final în muzeu.

 

Pentru a ajunge din acel punct la următoarea destinație, Tower Bridge, cea mai convenabilă variantă de transport a fost o cursă scurtă cu catamaranul pe Tamisa. Așa am ajuns să vedem orașul și de pe apă. Coborâm apoi aproape de Tower Bridge, cel mai cunoscut dintre podurile londoneze și una dintre emblemele orașului, cu cele două turnuri și calea de rulare care se ridică pentru a permite vaselor mai mari să treacă. Cele două turnuri și pasarela care le unește pot fi vizitate, la fel ca și camera unde se află sistemul de ridicare a celor două părți ale carosabilului.

 

Aproape de Tower Bridge se află și Turnul Londrei, locul unde odată erau ținute în detenție personalități căzute în dizgrația conducătorilor vremii și unde azi se află expuse bijuteriile Coroanei Britanice. Complexul este de fapt un vechi castel, construit sub forma unei fortărețe, folosit de mai mulți regi ca reședință regală până în sec. 16, când a fost transformat în închisoare.

 

Ne-am continuat apoi drumul către Hyde Park, cel mai mare dintre parcurile londoneze. De data asta aveam la noi și niște punguțe cu alune și semințe pentru a hrăni păsările de pe lac, veverițele și papagalii. Da, ai citit bine, în Hyde Park trăiesc și papagali. Și pentru noi a fost o surpriză, dar sunt chiar mulți și colorați și îți mănâncă din mână. Nu se știe exact cum au ajuns papagalii să trăiască în sălbăticie, neffind nicidecum niște specii de păsări indigende, cert e ca s-au adaptat climei locale și acum sunt printre cele mai îndrăgite atracții ale parcurilor.

 

 
 

În ultima zi din excursia noastră, facem o scurtă vizită în micul oraș regal Windsor, aflat la aprox. 40 km de Londra. Aici se află unde dintre celelalte reședințe regale, castelul Windsor. Acesta poate fi vizitat tot timpul anului, cu excepția unor sărbători sau evenimente regale, așa că cel mai bine e să consulți orarul online înainte. Unele camere nu pot fi vizitate când regina se află acolo, lucru care poate fi văzut deja dinainte de a intra în palat, prin arborarea steagului regal. Când regina nu se află acolo, se arborează steagul Marii Britanii. Biletul de intrare costă 23,5 lire și e valabil un an de zile, deci poți intra de mai multe ori. Trebuie doar să îți treci numele pe el înainte să ieși și să îl dai unui membru al personalului pentru a fi ștampilat.

 

 

Atmosfera orașul Windsor e cu totul alta decât în Londra. E multă liniște iar străduțele și clădirile cochete și bine îngrijite, îți dau pe bună dreptate, impresia de bunăstare și trai liniștit. O plimbare pe lunga alee care duce la una dintre intrările în castel, te va face să te destresezi și dacă ai noroc poți vedea și câteva căprioare în parcul care străjuiește aleea. Parcul făcea parte mai demult din arealul castelului și era domeniul privat de vânătoare al regelui.

 

 

Cu asta ne-am încheiat periplul nostru prin Anglia. Mie una mi-a plăcut foarte mult Londra și m-aș întoarce aici, pentru că nu am apucat să vad/să vizitez tot ce aș fi vrut, plus că mi-ar plăcea să explorez și orașe mai mici din împrejurime (gen Oxford, Cambridge etc.). Un alt lucru pe care aș vrea să îl mai fac, e să merg la o piesă de teatru, la unul dintre multele teatre din oraș. Londra are de toate de oferit, abundă în istorie și cultură, e un oraș vibrant, diferit de celelalte orașe din Anglia, care sunt de obicei liniștite, din câte am auzit. Cu siguranță nu te vei plictisi. 

 

Transportul în Londra

Pentru turiști există mai multe variante de a plăti transportul în comun în oraș și în zonele limitrofe. Poate cea mai folosită variantă e cardul Oyster, practic un card contactless pe care îl încarci cu bani. La achiziționarea cardului se percepe o garanție de 5 lire, care se returnează când cardul e dezactivat. Cum cardurile bancare contactless sunt mai nou la îndemâna oricui, noi am ales să plătim direct cu cardul Revolut. Se poate folosi orice card bancar contactless, trebuie avut însă în vedere rata de conversie valutară aplicată în funcție de bancă. Am mers pe varianta asta, pentru a nu trebui să tot încărcăm cardul, plus că la final îți poți recupera banii rămași doar în anumite puncte.

Plata cu cardul merge pe ideea unui plafon maxim ce ți se va taxa pe ziua respectivă. Prețul unei curse diferă în funcție de mijlocul de transport, ora la care circuli și zone. O cursă cu metroul costă 2,40 lire, iar una cu aurobuzul 1,50 lire (dacă plătești cu cardul, Oyster sau personal). La orele de vârf (între 7.00 și 9.00 dimineața și 16.00 și 19.00 seara) e ceva mai scump. Odată ce ai ajuns la un total de 8,40 lire pe ziua respectivă, orice călătorie în plus nu se mai taxează. Asta se aplica pentru zonele 0 până 2, adică centrul Londrei. Pentru scopuri turistice, te vei învârti oricum cam în zonele astea. Ai grija ca la metrou să validezi cardul la pontatoare atât la intrarea în stație, cât și la ieșire. În autobuz e necesar doar la urcare.

Transportul în Londra mi s-a părut ok, nu am întâmpinat probleme, iar orarele sunt respectate foarte bine. Metrourile circulă des, și deși uneori, din cauza aglomerației, nu am reușit să urcăm în primul sosit în stație, următorul venea la maxim 2 minute distanță. Unele garnituri de metrou au tavanul destul de jos, asta putând fi o problemă pentru persoanele înalte, aveți grijă deci la cap 😛 Ar fi bine să consulți dinainte variantele de a ajunge la următoarea destinație cu metroul, și nu la panourile din stații, mai ales la orele aglomerate, altfel tinzi să fii luat pe sus pe puhoiul de oameni, keep walking :)) Pentru asta ar fi bine să ai la tine o hartă a liniilor de metrou sau îți poți descărca pe telefon una dintre aplicațiile cu transportul în comun în Londra.

Noi am încercat o dată și transportul pe apă, cu un vapor rapid. Dacă vrei să vizitezi și zone din afara Londrei, trenul este cea mai rapidă variantă de transport, dar și cea mai scumpă.

Cu ce nu m-am putut obișnui în cele câteva zile petrecute în Londra, a fost traficul ‘pe invers’, mai exact să mă uit prima dată în dreapta când treceam strada. Acest lucru este semnalat în scris la trecerile de pietoni cu ‘Look right’ sau ‚Look both ways’, totuși, nu mergi tot timpul cu nasul în pământ, mai ales când ai atâtea lucruri de admirat în jur. Șoferii conduc destul de încet prin centru, dar nu te baza pe asta și fii atent când traversezi.

 

Unde am mâncat în Londra

Salt and Pepper – local tip bistro cu preparate pentru micul dejun și prânz. Prețuri ok, mâncare bună.

The Princess of Wales – pub tradițional cu mâncare tipic britanică: fish and chips, diferite feluri de plăcinte (pies), bangers and mash etc. Prețuri măricele, mâncare bună. În pub-urile britanice mâncarea se servește de obicei la etaj, iar la parter se servește doar băutură.

Yori – restaurant cu specific coreean, aproape de Picadilly Circus. Prețuri bune pentru centrul orașului, mâncare foarte bună.

Vietfood – restaurants cu specific vietnamez în China Town. Foarte aglomerat, mâncarea se prepară rapid și e bună, prețuri ceva mai mari.

Scully St. James’s – experiență interesantă 😊) Am ajuns la acest restaurant din întâmplare, noi căutând de fapt un local asiatic, după cum spunea descrierea de pe Google. Având și recenzii foarte bune, am zis gata, intrăm. Nu știu dacă voi ați pățit asta vreodată, dar ne-am dat seama ce tip de local era, abia după ce ne-am așesat la masă și ni s-au adus meniurile, adică un restaurant extrem de scump. Pe deasupra, nici nu prea înțelegeam ce anume sunt preparatele alea din meniu, deși era în engleză :)) a fost un moment dinacela penibil, în care nu știi dacă să te ridici și să pleci sau să comanzi ceva la întâmplare. Până la urmă am comandat doar niște aperitive, și alea scumpe (o sălățică de roșii cu încă ceva – 14 lire??). Apoi am dat peste Vietfood unde am luat cu adevărat cina pe seara aia 😛

The Plough – aici ne-am oprit după incidentul cu ceaiul de la muzeu. Nu am mâncat aici, am băut doar câteva beri, dar personalul a fost super drăguț cu noi, mi-au adus mai multe pahare cu gheață, ceva gel pentru arsuri, fașe, ce mai, m-au oblojit de-a dreptul 😛

Queen Charlotte (Windsor) – mâncare bună, prețuri măricele.

Localurile încep să se aglomereze cam de pe la 11.30 până după 13.30, așa că dacă vrei să prinzi un loc pentru masa de prâz ar trebui să te hotărăști din timp unde vrei să mergi. Odată lumea ajunsă la masă, ai impresia că nu mai pleacă de acolo. Am ajuns să mă întreb la un moment dat, dacă oamenii ăștia mai și lucrează ceva, din moment ce stau atâta în pub-uri în timpul zilei.

Banii – după cum spuneam și la începutul articolului, în Londra am plătit doar cu cardul. Chiar și bacșișul la restaurante l-am plătit cu cardul. Îi spui chelnerului cât vrei să îi lași cu totul și îți trece și bacșișul pe notă. Am plătit inclusiv donații la muzee cu cardul 😛 intrarea la principalele muzee e gratis, dar cam toate au la intrare un fel de urnă unde poți lăsa bani cash și un terminal pentru plata cu cardul.

 

 

Citește și alte articole interesante: