Toamna asta s-a ivit ocazia să fac un circuit la munte pe care îl avea demult în plan, anume la Pietrele Albe, în Masivul Vlădeasa. În vară, am făcut ce am făcut, dar numai nu am apucat să merg pe acolo, așa că am profitat de o zi destul de rece, dar superbă, de toamnă pentru drumeție. După cum spuneam și în alte articole (vezi AICI articolul nostru despre Piatra lui Dan), nu departe de Cluj se găsesc multe oportunități de a petrece timpul în natură, Parcul Natural Apuseni fiind deosebit de ofertant în ceea ce privește drumețiile pe munte.

Am pornit cu mașina destul de devreme din Cluj, pentru că deja se întunecă repede în perioada asta, înspre comuna Răchițele. Mai exact, ne-am setat ca destinație cascada Vălul Miresei, de unde pornește traseul nostru. Cu mașina am mers până unde începe drumul forestier, marcat cu semnul ‘Acces interzis mașinilor’. Aici am parcat și am pornit pe jos către cascadă. Drumul durează cam 15 minute și se parcurge foarte ușor. Peisajul tomnatic se deschide în toată splendoarea în fața noastră. Culori care mai de care mai aprinse se întrepătrund într-un jocuri cromatice superbe. 

Cascada Vălul Miresei își trage numele de la o legendă locală, care spune că un cuplu de tineri proaspăt căsătoriți a urcat deasupra cascadei, de unde mireasa a alunecat și a căzut în gol, pierzându-și viața. Voalul ei a rămas agățat de o stâncă, spălat de apele cascadei. Din fericire priveliștea reală asupra cascadei e mult mai pozitivă, o cădere spectaculoasă de apă cu o înălțime de peste 30m. Pe timpul verii locul este ticsit de turiști, trebuie chiar să stai la coadă ca să faci o poză aici. Pe vremea asta tomnatică însă e mult mai puțin aglomerat, astfel că am putut să ne bucurăm pe deplin și în tihnă de cadrul natural.

De la cascadă pornim pe traseul marcat cu punct albastru spre Pietrele Albe. Traseele de drumeție se pot consulta și la panou informativ de lângă cascadă. Continuăm pe drumul forestier pietruit cam o oră (cca. 3km) și trecem pe lângă intrarea în Mina Veche, o galerie dezafectată, dar care poate fi încă vizitată.

Ajungem apoi la o rascruce de drumuri, unde o luăm la dreapta. Aici începe practic circuitul Pietrelor Albe, pe traseul marcat cu punct galben. Acesta se parcurge in 3-4 ore. Din aceste punct se văd deja crestele care se ițesc din pădurea de brazi. Pietrele Albe sunt de fapt un complex calcaros cu o mulțime de peșteri și pereți verticali specatuloși, fiind un loc foarte popular printre cei care practică escalada. Culoarea albă a crestelor e și mai contrastantă cu culorile vegetației de toamnă. Avem ceva de urcat.

De aici drumul începe să urce mai serios. Mergem când prin pădure, când pe pășuni. Facem mici pauze pentru poze și ca să ne mai tragem sufletul. Pentru cei care nu au o condiție fizică foarte bună, traseul e destul de solicitant pe alocuri. Ajungem la o porțiune cu urcare susținută, printre niște bolovani. Aici s-au dovedit a fi de ajutor bețele de drumeție.

După porțiunea aceasta mai dificilă ajungem în coama dealului, de unde se deschide o priveliște foarte frumoasă asupra văii de unde am început urcarea. Facem o pauză mai lungă aici și mai și mâncăm ceva după efortul depus. 

De aici ne vom continua drumul pe crestele golașe. Aici trebuie avut grijă, deoarece pe alocuri poteca este destul de aproape de margine. Pentru cei care au rău de înălțime ar fi indicat să nu se uite în jos 😛 urmează o serie de urcușuri și coborâșuri pe creste, cu panorame una mai spectaculoasă decât cealaltă. Chiar ai impresia că ești pe acoperișul lumii aici. Vremea excelentă de care am avut parte și liniștea locului au completat la perfecțiune cadrul.

După ce am absorbit razele soarelui și energia locului, începem coborârea pe cealaltă parte a crestelor. Coborârea e pe alocuri abruptă, poți aluneca ușor mai ales dacă a plouat recent (nu cred că mai trebuie să subliniez faptul că ai nevoie de încălțări de munte pe aici). Ajungem la o poiană unde mai facem un popas scurt. Soarele deja coboară la orizont.

Continuăm apoi tot pe traseul punct galben până ajungem la o intersecție de drumuri, unde dacă o iei la dreapta ajungi din nou la Mina Veche. Noi facem aici stânga, revenind pe drumul pe care am fost deja. Cu asta încheiem practic circuitul Pietrelor Albe. Ne întoarcem deci la cascadă pe același drum pe care am și venit.

Unde te poți caza dacă vii în zonă și vrei să stai mai multe zile?

Îți recomand Pensiunea Popas în Apuseni din Răchițele sau dacă vrei ceva cu piscină și view, atunci încearcă Pensiunea Mărgău Apuseni din Mărgău.

În încheiere, câteva sfaturi pentru o experiență faină:

  • pe vremea pe care am fost noi în drumeție, e recomandat să te îmbraci ‘în straturi’, adică să ai ce da jos, pentru că te vei încălzi destul de tare la urcare. Dacă nu ești friguros, un tricou si un polar bun ar trebui să îți ajungă. Eu am avut un tricou subțire din material sintetic, un polar mai subțire și o geacă impermeabilă cu mine. Majoritatea traseului l-am parcurs în tricou și polar, la un moment dat am ajuns să stau în tricou, m-au luat toate căldurile :)) dacă nu e soare afară / odată cu lăsarea serii, va fi considerabil mai rece.
  • Niște bețe de drumeție îți pot fi de ajutor pe porțiunile mai solicitante.
  • Nu lua multe lucruri cu tine în rucsac, o haină de schimb, o sticlă cu apă, mâncare și ceva dulce fiind suficiente.
  • Atenție dacă vii pe aici în timpul verii! În această perioadă viperele din zonele montane devin active și potențial periculoase.

Mie mi-a plăcut foarte mult această drumeție tomnatică și nu pot decât să vă recomand și vouă să parcurgeți acest traseu. E solicitant pe alocuri, dar merită din plin.

Drumuri bune și sigure să aveți!

Citește și alte articole interesante: