Cascada Pișoaia – Dealul cu Melci – Cheile Ordâncușei – Peștera Poarta lui Ionele – Izbucul Tăuzului

Cu toate că toamna a venit, setea noastră de a descoperi locuri frumoase aproape de Cluj e tot mai mare. Astfel într-o zi ce nu se arăta prietenoasă cu noi, am plecat spre Valea Arieșului în Țara Moților, una dintre cele mai pitorești zone din Apuseni și una dintre cele mai bune opțiuni atunci când îți dorești o escapadă.

Prima parte din drum a fost aceeași cu drumeția Hai-hui prin județul Alba, dar de data aceasta ne-am continuat drumul trecând de Sălciua de Jos, apoi de Baia de Arieș, iar când am ajuns în satul Mihoiești, am făcut stânga și am trecut Barajul Mihoiești pentru a ne continua drumul către localitatea Vidra. Lacul creat prin construirea barajului de pe râul Arieș nu denaturează peisajul de poveste al zonei, ci pare că se încadrează perfect printre munții domoliți ai Apusenilor.

Prima oprire din excursie a fost în comuna Vidra, sat Nemeși, unde pe marginea drumului o să vedeți două panouri informative unul pe partea dreaptă Dealul cu Melci și unul pe stânga Cascada Pișoaia. După ce am trecut podul peste Arieșul Mic, am făcut stânga la prima intersecţie şi apoi am urmat drumul asfaltat până la terminarea acestuia. Am oprit foarte aproape de cascadă, iar când am coborât din mașină se auzea deja vuietul acesteia.

Cascada Pișoaia este declarată rezervaţie peisagistică şi se întinde pe o suprafaţă de 2,5 hectare. Mai este cunoscută și sub numele de Cascada de la Vidra sau Cascada Miresii (a nu se confunda cu Cascada Valul Miresii din Răchițele). Căderea de apă se realizează de la aproximativ 25 m înălţime, iar apele din zonă sunt bogate în calcar, acoperă totul cu depuneri şi dau naştere la numeroase formaţiuni calcaroase. Cascada se află într-o minunată pădure de fag, iar căderea sa de apă se revarsă pe abruptul stâncos.

De la cascadă ne-am întors la drumul principal unde se află rezervația, Dealul cu Melci.  Acest deal este o rezervație naturală paleontologică. Pe vremuri aici era o mare întinsă numită Tetis. Sub presiunea și sub acțiunea timpului, unul dintre marile bancuri de cochilii de melci s-a pietrificat, iar azi există aici peste 30 de specii de moluște încrustate în piatră ce datează de mai bine de 65 de milioane de ani.

Apoi am făcut cale-ntoarsă spre barajul Mihoiești și ne-am continuat drumul pe DN75 până în localitatea Gârda de Sus unde am făcut dreapta pe DJ750 spre Cheie Ordâncușei. Cheile se întind pe o lungime de 2,5 km, drumul prin chei fiind străjuit de pereţi de calcar înalţi care se îngustează atât de mult, încât şoseaua trece peste patru poduri de beton ce ocupă toată lăţimea văii.

Peisajul natural e deosebit de pitoresc, cu pereți calcaroși ce adăpostesc în jur de 70 de peșteri, grote și portaluri cum ar fi cel de la Peștera Poarta lui Ionele. Peștera se află la o altitudine de 810 metri și are o lungime de 131 metri, iar punctul forte este impresionantul portal de peste 10 metri înălțime. Preț vizitare 15lei/persoană. Lângă Peștera Poarta lui Ionele la intrarea în grota Corobana lui Gârtău, primăria a amenajat un loc pentru grătare în aer liber. Așa că poți profita și să te bucuri aici de un picnic în mijlocul naturii.

După pauza de masă am străbătut înapoi cheile pe DJ750 până la o intersecție unde un indicator ne arăta să o luăm spre dreapta pentru a ajunge la Izbucul Tăuzului. După cam 8,5km am ajuns la locul de intrare pe poteca ce duce prin pădure la izbuc. Ca orientare, după ce treci de Pensiunea Izbucul Tăuz, vei găsi un indicator roșu pe dreapta. Am lăsat deci mașina și am luat-o prin pădure, unde după o plimbare lejeră de 10 minute am ajuns la izbuc. Imediat ce am intrat pe poteca îngustă peisajul se schimbă complet și este de o frumusețe aparte.

Acest izvor, denumit Izbucul Tăuzului, este de fapt locul de ieșire dintr-o peșteră sau galerie carstică inundată a unui rău către suprafață. Acesta funcționează pe principiul sifonului: după umplerea cavității cu apă, presiunea face ca apa adunată în golul carstic să țâșnească cu putere la suprafață la anumite intervale. Izbucul Tăuzului este cea mai adâncă peștera scufundată din România (adâncimea sa depăşeşte 85 de metri) și este greu de explorat datorită pasajelor înguste și adâncimii. Rezervația naturală de aici a fost declarată monument al naturii.

Izbucul este înconjurat pe trei părți de stânci într-o pădure de foioase, care dau locului un farmec sporit toamna. Aici ies la lumina apele ce au intrat în subteran prin peșterile Coiba Mare și Coiba Mică. Lacul mic cu apă cristalină de o culoare verde turcoaz și liniștea locului ne-au fermecat.

Pe aici a trecut în 2009 şi celebrul ”supravieţuitor” Bear Grylls, de la Discovery, când a fost în România, iar la final ajunge pe marginea stăncilor sub care se află acest izbuc și se aruncă de la înălțime în el.

Din păcate începuse să plouă bine așa că nu am reușit să vedem fenomenul de umplere al peșterii cu apă, dar sigur vom mai reveni în zonă. La întoarecere am hotărât să facem stânga în Albac și să o luăm spre localitatea Horea și prin satul Mătișești, unde nu mai fusesem de ani buni. Zona este foarte pitorească, încărcată de istorie și cu tradiții în prelucrarea lemnului și practicarea agroturismului.

Am continuat să mergem șerpuit printre munți pe DN1 R, pe cel mai pitoresc drum turistic din Munţii Apuseni, fiind botezat de localnici Transursoaia. Chiar dacă este mai puţin cunoscut decât Transfăgărășanul sau Transalpina, drumul, care este complet asfaltat, primeşte turiştii dornici de o evadare în natură. Este un traseu turistic excelent care oferă peisaje de neuitat celor care doresc să străbată zona. Din loc în loc, sunt amenajate parcări de unde poți admira în voie frumuseţea locului. Vremea ne-a surprins și mai tare, pentru că am prins aici prima ninsoare din acest an. 

Am trecut apoi prin satul Poiana Horea și prin comuna Mărișel, unde nu ninsese încă și unde a ieșit soarele. Astfel am avut parte de toate anotimpurile în această excursie.

Unde te poți caza dacă vii în zonă și vrei să stai mai multe zile?

Îi recomandăm cu drag pe prietenii noștri, Charlie și Monica de la Podina Guest House din Poiana Horea. Sunt niște gazde de nota 10. Ne-am petrecut aici multe weekenduri, iar zona este bogată în trasee turistice. De aici poți pleca și în Padiș.

La Cabana Moților din Mărișel doar am mâncat niște preparate delicioase, dar e renumită printre clujeni.

Pensiunea Izbucul Tăuz din Ghețari și Pensiunea Casa Iancului din Nemești pe lângă care am trecut doar, par să fie lăudate de turiști.

La Pensiunea Roua Muntelui din Baia de Arieș am petrecut un weekend excelent împreună cu colegii de la lucru și ne-a plăcut foarte mult. Recomandăm deci și acest loc.

Iată traseul nostru:

Citește și alte articole interesante :