Plimbare printr-un oraș Art Nouveau

Ultimul weekend din septembrie m-a găsit tot în Bihor, mai exact la Oradea și am fost surprinsă de ce am văzut. Cât am fost mică, am mers des la Oradea cu părinții, iar în ultimii ani drumul m-am dus mai mult la Băile Felix (așa pățești de când cu versiunea 3.0) și mai puțin în orașul Oradea. Una din prietenele mele ce stă în afară țării și e originară din Oradea, mi-a povestit anul trecut de ce bine începe să arate orașul, dar eu tot mă gândeam în continuare “Ce poate fi așa wow? Că doar e Oradea, orașul ce doar îl tranzitam în drum spre Ungaria/Austria.” Auzisem și văzusem diferite poze, așa că am hotărât să merg și să văd cu ce anume impresionează. Mare mi-a fost și mie surpriza. Mergeam pe câte o stradă și îmi aduceam aminte cum arată înainte și mă minunăm și eu. În plus au “apărut” niște palate deosebite, dar care au fost de fapt acolo tot timpul și nu le observasem 😀 . Iată ce am văzut noi și ce poți vizita și tu in Oradea:

Pe mine m-au impresionat cu adevărat trio-ul de la intersecția străzilor M.Eminescu cu Republicii:

  • Palatul Moskovits-Miksa – cu albastrul său bleu ciel, arată bine și iese în evidență pe orice vreme. Construit în stil Art Nouveau, palatul beneficiază de multe ornamente.
  • Palatul Apollo – cu albul său, te duce cu gândul la palatele din desenele animate și te aștepți să apară ceva prințese în peisaj. Decorațiunile fațadelor sale prezintă o îmbinare de stiluri diferite.
  • Palatul Stern – cu maronul său deosebit, te cucerește cu motivele decorative preluate din arta populară.
M-am îndrăgostit de această intersecție cu cele trei clădiri și am făcut o grămadă de poze aici din toate unghiurile posibile 😀

Am mers apoi pe Calea Republicii spre centrul orașului unde am întâlnit un alt palat minunat: Palatul Rimanóczy Kálmán-senior, construit în stil eclectic de proprietarul său Kálmán Rimanóczy, un renumit arhitect maghiar orădean. Exteriorul palatului pune în valoare elemente decorative și structuri din cea mai înfloritoare perioadă a goticului venețian.

Puțin mai jos am descoperit apoi Complexul Ursulinelor format din biserica Sfânta Ana şi mănăstirea Ursulinelor ce prezintă elemente arhitecturale atât baroce, cât şi romantice cu influenţe neogotice.

Iar în capătul străzii este Casa Kolozsváry a familiei cu același nume, ce deținea în Oradea cel mai vechi magazin de bijuterii încă din anul 1792. Constructorul local Sztarill Ferenc este cel care a construit această casă-palat, fiind a treia din această zona, Casei Kolozsváry adăugându-se Casa Poynár și Palatul Sztarill.

Casa Poynár, proprietate a familiei Ioan Poynár, aflată la colţul străzii Nicolae Grigorescu, este dominată de o structură şi de un decor tipice stilului secession. Ioan Poynár, de origine macedoromână, a condus depozitul de tutun din Oradea și a făcut parte din consiliul orășenesc.

Palatul Sztarill situat lângă teatru, a fost construit în stil neogotic cu elemente secession, avea la etaje apartamente de închiriat, pe când la parter se găsea cafeneaua EMKE, un loc preferat al ziariștilor și scriitorilor. În anul 1930 Palatul Sztarill a fost transformat în hotel, devenind astfel Hotel Astoria.

Teatrul de stat Oradea se găsește chiar lângă Hotelul Astoria și e proaspăt renovat și el.

Piața Regele Ferdinand, și mai exact zona de lângă Palatul Sztarill și Teatru, se află în construcție și abia aștept să văd cum va arăta când se vor termina lucrările.

Aproape de Piața Regele Ferdinand, se află un minunat și impresionant muzeu Art Nouveau: Casa Darvas – La RocheCasa este construită de către frații Vágó în stil Art Nouveau-Secession și este una dintre cele mai de preţ bijuterii arhitectonice ale oraşului. Aici poți admira interioare refăcute astfel încât să arate cum trăiau familiile înstărite acum peste 100 de ani în Oradea. Din păcate am ajuns chiar la ora închiderii și nu am reușit să o admirăm decât pe dinafară. Mai multe informații aici.  

Ne-am îndreptat apoi spre Podul Sfântul Ladislau ce trece Crișul Repede și am ajuns la Primărie și la turnul său, dar și aici am găsit lucrări de reabilitare. Am fi sperat să putem urca în turn pentru o panoramă asupra orașului, dar la cum ne-a surprins orașul, sigur vom reveni.

Ne-am bucurat în schimb de Piața Unirii, centru istoric și cultural al orașului. Principalul punct de atracție al zonei îl reprezintă pasajul şi Palatul Vulturul Negru, inspirat de celebra galerie Vittorio Emanuele din Milano. Pasajul este în formă de Y şi are trei intrări, iar intrarea principală dinspre piață este străjuită de un vitraliu uriaş care reprezintă un vultur.

Lângă Palatul Vulturul Negru, la capătul străzii Vasile Alecsandri, se găsește Palatul Moskovits Adolf și fiii, denumit și Palatul Moskovits II. Fraţii Vágó își pun și aici amprenta asupra clădirii, cu decorații din plăcuţe de ceramică galbene şi albastre, prin elemente de artă populară, precum și prin ferestrele dreptunghiulare cu colţuri rotunjite.

O altă casă frumoasă de pe strada Vasile Alecsandri este Casa Deutsch construită de arhitectul Sztarill Ferenc, în stil Art Nouveau. Aceasta a funcţionat, mult timp, un magazin de sticlărie şi corpuri de iluminat. Întreaga fațadă a clădirii este decorată cu motive populare florale.

Tot în Piața Unirii nu trebuie să ratezi cele trei biserici de confesiuni diferite: Biserica Sfântul Ladislau ce aparţine Episcopiei Romano-Catolice,  Catedrala Greco-Catolică Sfântul Nicolae, dar cea mai mai vizitată este Biserica cu Lună, celebră datorită unui mecanism care arată fazele lunii.

Una dintre cele mai frumoase clădiri din piață este Palatul Epicopiei Greco-Catolice. Acesta a fost realizat după planurile arhitectului Kalman Rimanoczy Junior având elemente de baroc și rococo, întru-un stil renascentist.

În mijlocul pieței se află Statuia Regelui Ferdinand Întregitorul, primul rege al tuturor românilor, suveranul sub domnia căruia s-a realizat Marea Unire din 1918.

Din Piața Unirii ne-am întors la Podul Sfântul Ladislau, pe malul Crișului Repede, unde am mers la Sinagoga Neologă Sion – a treia ca mărime din Europa. Sinagoga a fost construită de către evreii reformişti din Oradea, ca urmare a scindării comunităţii evreieşti din Oradea în ortodocşi şi congresişti sau neologi. Construcţia impozantei clădiri cu 1000 de locuri a fost încredinţată lui Rimanóczi Kálmán senior, nume consacrat al arhitecturii orădene, maestru al stilului eclectic. Sinagoga este o replică simplificată a celei din Nuremberg. Decoraţiile exterioare şi interioare sunt de inspiraţie maură. Astăzi, complet restaurată, sinagoga a devenit un spațiu destinat artelor contemporane. O poți vizita gratis. Mie mi-a adus aminte de Maroc și de faianțele colorate de acolo.

Din centru am plecat mai apoi spre cel mai mare ansamblu baroc din România format din: Bazilica „Ridicarea la Cer a Fecioarei Maria” sau Bazilica Romano-Catolică, Șirul Canonicilor și Palatul Episcopal Romano-Catolic.

Palatul Episcopal Romano-Catolic, cunoscut și ca Palatul Baroc, este opera arhitectului vienez Franz Anton Hillebrandt, arhitectul palatelor regale din Budapesta și Bratislava. Edificiul se desfăşoară în forma unui imens U, faţada are 102,3 m, iar aripile laterale 25 m. Clădirea are 100 de camere și atâtea ferestre câte zile are un an.

Bazilica Romano-Catolică a fost denumită Bazilica Minor de către Papa Paul al II-lea, fiind cel ce a ridicat rangul bisericii la cel de bazilică. Aceasta a fost construită în stilul barocului  nord-italian și poartă hramul „Sfânta Maria”. Bazilica găzduieşte moaştele Sfântului Ladislau și celebra orgă care datează din anul 1780, ce a fost dăruită catedralei de împărăteasa Maria Terezia a Austriei.

Vis-a-vis de Bazilica Romano-Catolică, pe strada ce îi poartă numele, se află Șirul Canonicilor, un complex arhitectural format din zece clădiri înșiruite. Acestea au fost construite în mai multe etape pe parcursul a o sută de ani. Elementul cel mai spectaculos al ansamblului este coridorul cu arcade al faţadei, sprijinit pe 56 de stâlpi pătraţi cu o lungime impresionantă de 253 de metri. Stilul predominant este cel baroc, însă unii specialişti spun că ar avea mai mult de a face cu arhitectură clasicistă populară din Transilvania.

Soarele se pregătea să apună, deși ziua a fost ploioasă, așa că am fugit să vedem apusul pe Dealul Ciupercă, unul dintre simbolurile orașului Oradea. De la înălțimea Dealului Ciupercă poți să admiri întregul oraș, fiind un punct de belvedere ideal.

A doua zi am ales să lenevim puțin, dar înainte să plecăm am decis să vizităm Cetatea din Oradea. Cetatea a fost construită în stil renascentist și baroc și dezvoltată între secolele XII și XVIII și reprezintă nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat Oradea, fiind și în ziua de azi emblemă orașului și punctul central al evenimentelor culturale. Cetatea Oradea, prin felul în care se prezintă și astăzi, a fost ridicată între anii 1570-1618 de arhitecți italieni, fiind cea mai bine păstrată cetate în stil renascentist italian din Europa centrală.

Cetatea este deschisă din anul 2015 după un lung proces de restaurare, iar lucrările continuă cu amenajarea curții interioare și a zidurilor.

Unde ne-am cazat?

Am ales să ne cazăm la Elite Resort Hotel & SPA lângă parcul Brătianu la recomandarea unei prietene. Ne-a plăcut restaurantul cu terasa sa acoperită și descoperită precum și faptul că au o piscină exterioară cu apă încălzită și program prelungit până la 23. Micul dejun a fost suficient de variat, servit în condiții speciale din cauza COVID-ului (primești un meniu și ii spui ospătarului ce dorești să îți aducă). Camera curată și liniștită datorită amplasării hotelului. Personalul e mereu cu zâmbetul pe buze și amabil.

Unde am mâncat?

Pentru prânz am ales să mâncăm la terasa Restaurantului Baraw din Parcul Traian, unde putem spune că au burgeri foarte buni. Un burger, o porție de paste alla arrabiata, o limonadă cu fructe și o bere au fost 72lei.

Seara am mers la Hanul Roata cu Noroc pentru că mai fusesem în trecut acolo și ne-a plăcut. Nici de data asta nu ne-a dezamăgit. Am mâncat dorada și pleșcăviță și am băut cuba libre, limonadă și apă plata, iar nota a fost 127lei.

Așadar a fost un sfârșit de săptămână care ne-a găsit hoinărind pe străzile din Oradea și minunându-ne de schimbările prin care trece. Orașul a evoluat foarte mult în ultima perioadă și acest lucru se vede. Astfel Oradea m-a surprins cu adevărat și și-a câștigat un loc în topul orașelor mele preferate din România. Sunt sigură că atunci când se vor termină toate lucrările, va fi o adevărată bijuterie și un magnet pentru turiști. Te invit și pe tine să mergi și să descoperi Oradea!

Citește și alte articole interesante: