Castelele Bánffy – Castelul Kornis – Castelul Arcalia – Castelele Teleki – Castelul Rákóczi-Bornemisza
Ceață urâtă pe Cluj, vreme de toamnă, dar noi cu chef de explorare. Aplicația despre vreme arată soare pentru ziua de duminică, dar locuitorii Clujului știu mai bine: o dată instalată ceața peste Cluj, numai nu se mai dă dusă. Plecăm devreme la drum, cu gândul de a explora câteva vechi castele din Transilvania.
Prima oprire: Castelul Bánffy din Răscruci. Aflat la doar 25km de Cluj-Napoca, Castelul Bánffy datează din secolul XVIII-lea și a fost construit de Adam Bánffy în stil neoclasic eclectic. Domeniul era folosit ca reședință domnească de vară și aici se găsea unul dintre cele mai frumoase parcuri ale domeniilor familiei Bánffy. Astăzi castelul se află într-o stare avansată de degradare, la fel și parcul din jur, însă acestea urmează să fie reabilitate cu fonduri europene. După ce proiectul a fost scos la licitație de mai multe ori fără succes, am înțeles că în sfârșit cineva se va ocupa de restaurare și abia așteptăm să revedem castelul în gloria sa de altă dată.
Din Răscruci am plecat spre Bonțida, unde se află Castelul Bánffy, cunoscut în trecut ca Versailles-ul Transilvaniei, iar azi pentru festivalul Electric Castle. Castelul a fost construit într-un stil renascentist, iar modificările ulterioare din secolele XVIII-XIX au fost făcute în stil baroc și în stil romantic. Construcția ansamblului actual a fost inițiată de Dionisie Banffy, cumnat și consilier al principelului Transilvaniei Mihai Apafi I. Acesta și-a dorit ca parcul aferent castelului să aibă un design similar cu modelul parcurilor Schönbrunn și Versailles. Prin urmare, grădina Castelului Banffy a fost amenajată în stil francez, cu alei simetrice, sculpturi renascentiste, terase întinse și cu flori frumoase, transformând grădina într-una unică în zona Transilvaniei. În prezent, utilizarea inadecvată și lipsa de conservare au condus la deteriorarea castelului și a grădinilor sale, dar Fundația Transylvania Trust și-a asumat rolul de a reabilita castelul și de a înființa aici un centru cultural și de specializare. Orar vizitare 10-19, preț intrare 8lei. Info aici.
Următoarea oprire a fost la Castelul Kornis din localitatea Mănăstirea. Considerat în trecut unul dintre cele mai frumoase construcții renascentiste din Transilvania, azi fosta reședință a familiei nobiliare Kornis (una dintre puținele familii aristocratice din Transilvania cu origini românești) zace în paragină. Castelul a fost construit de-a lungul mai multor generații și conținea o colecție inestimabilă de obiecte de artă, o bibliotecă cu peste 9000 de volume și un muzeu. Edificiul a fost grav afectat de bombardamentele din al Doilea Război Mondial. Ultimul locuitor al castelului, Kornis Karoly, a fost nevoit să părăsească castelul după război și a murit, din păcate într-o sărăcie lucie, iar castelul a fost distrus de comuniști. Azi, castelul aparține Gabriellei Kornis, care și-a câștigat în instanță dreptul la moștenire. Pentru că nu a fost ajutată de statul român în dorința de a restaura castelul, aceasta a apelat apoi la statul ungar, dar se pare că decizia a venit prea târziu, fiindcă proprietara s-a stins din viață.
Pe blazonul familiei Kornis apare un inorog, iar legenda spune că un strămoș al familiei a fost înnobilat pentru că a ucis un inorog care ataca sătenii și distrugea tot ce prindea în jur. Din păcate s-a aflat că cei doi inorogi ce străjuiau intrarea în castel au fost demolați după o tentativă de furt eșuată, deși există un mit urban potrivit căruia inorogii au fost ridicați de autorități pentru a fi restaurați și vor fi puși la loc după ce castelul va fi reabilitat. Castelul se află din păcate într-o continuă stare de degradare.
Din Mănăstirea am ajuns repede în comuna Șieu Măgheruș, unde se găsește Castelul Contelui Bethlen din Arcalia, cunoscut simplu: Castelul Arcalia. Construit în urmă cu mai bine de 150 de ani, acesta este singurul castel în stil maur-bizantin din Transilvania și cel mai cunoscut de pe teritoriul bistrițean. Moșia din Arcalia are o suprafață de 16,5 hectare și include și un parc dendrologic cu mai mult de 150 de specii de plante locale și exotice. Azi castelul aparține Universității ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca și se află într-un proces de restaurare, finanțat din fonduri europene. De aceea castelul în sine nu se poate vizita, iar accesul în parcul deodrologic costă 2,5 RON.
Înaintăm în județul Bistrița-Năsăud, iar pe dealul din satul Pomus găsim Castelul Teleki. Construit la mijlocul secolulul al XVIII-lea în stil baroc de familia nobiliară Teleki, castelul face parte dintr-un domeniu ce se întinde pe circa 11 hectare. După anul 1945, proprietatea a fost naţionalizată, iar în 2002 a intrat în proprietatea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud.
Castelul nu a fost revendicat de urmaşii conţilor Teleki, dar în schimb îl revendică un domn pe nume Dumitru Dumbrăvan din Şieuţ. Acesta susține că străbunicul său, Petre Dionisie Câmpan, proaspăt întors cu o mulțime de bani din America, a împrumutat-o pe contesa Ivona, ultimul membru al familiei Teleki, cu suma de 100 de florini de aur, iar contesa a garantat împrumutul cu castelul și domeniul aferent. Se pare că acesta deține și actul ce dovedește cele spuse de dânsul, așa că vom vedea ce se va întâmplă pe viitor.
Clădirile castelului se află într-o stare avansată de degradare, dar reabilitarea și restaurarea locului sunt în plină desfășurare și putem spune că este singurul castel vizitat unde se vede acest lucru. După reabilitare, castelul se va transforma într-un centru cultural şi va fi deschis publicului larg și abia așteptăm să îl vizităm iar.
Plecăm astfel mai departe și trecem în județul Mureș, unde în centrul localității Gurghiu întâlnim Castelul Rákóczi–Bornemisza. Construit de principele Transilvaniei, Gheorghe Rákoczi I, cu rolul de a-l adăposti pe parcursul partidelor sale de vânătoare, edificiul este considerat unul dintre cele mai importantele ansambluri ale arhitecturii laice din Transilvania. Ulterior, în 1717, acesta a trecut în posesiunea vicecancelarului țării, Ioan Bornemisza, pentru o perioadă de 99 ani. Începând cu 1880 domeniul este folosit direct de către stat, castelul și anexele trecând printr-un proces de renovare pentru transformarea ansamblului într-un castel de vânătoare pentru prințul succesor Rudolf de Habsburg. După moartea acestuia, se schimbă destinația castelului, acesta devenind scoală de brigadieri silvici. Castelul se află azi în proprietatea Consiliului Județean Mureș și se lucrează intens la un proiect de reabilitare prin fonduri europene pentru a-l readuce la gloria de altă dată.
Ansamblul Castelului Rákoczi-Bornemisza face parte din Domeniul Gurghiului, care a fost unul dintre cele mai întinse şi mai importante domenii regale ale Transilvaniei medievale. Castelul în sine nu e vizitabil numai la exterior, în schimb, în curtea castelului se poate vizita parcul său deondrologic, unde există peste 350 de specii rare de arbori, dintre care peste 100 sunt exotici, aduși din alte țări. Urmând poteca prin pădure am ajuns mai apoi la un lac cu lebede. Se ridicase ceața, ieșise soarele și plimbarea prin parc a fost cu adevărat minunată. Nouă ne-a plăcut foarte mult acest loc, mai ales în culorile toamnei.
Ne-am continuat apoi drumul prin Mureș, până în localitatea Gornești aflată la 17km de Tîrgu-Mureș, unde am găsit Castelul Teleki. O cetate medievală, fortificată, cu cinci turnuri, înconjurata de un șanț de apărare și alimentată cu apă din râul Mureș, construită din ordinele lui Istvan Erdely între 1462 şi 1465. Actualul castel este o impunătoare clădire barocă de secol XVIII și a fost ridicat pe locul fostei cetăți din ordinul noului proprietar Mihai Teleki care și-a dorit un castel pentru familia sa nobiliară. Numele Teleki este unul marcant atât pentru istoria Transilvaniei, cât şi a Ungariei, deoarece această familie aristocrată s-a implicat activ de-a lungul secolelor atât în domeniul politic-administrativ, cât şi în cel cultural.
Castelul este una din cele mai reprezentative lucrări ale stilului baroc pur transilvănean, dar a fost de fapt construit în stil Grassalkovich, un stil răspândit în Budapesta. Reprezentative sunt cele 52 de camere şi 365 de ferestre ale sale, simbolizând zilele anului. Ideea din spatele acestei construcții era ca fiecare zi a anului să o priveșți printr-o fereastră diferită, iar norocul ți se va schimba asemeni zilelor anului. Planul castelului este sub formă de U, cu cupola centrală înaltă deasupra sălii de recepție. Interiorul castelului păstrează sobele, candelabrele, tâmplăria și stucăturile originale. Blazonul familiei a fost și el salvat și l-am văzut la parter. Parcul castelului a fost de inspiraţie franceză la început, iar apoi a fost transformat în parc englez în secolul al XIX-lea. Tot în parc se mai păstrează un copac Ginkgo Biloba impresionant, vechi de aproximativ 300 de ani.
La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, clădirea a fost jefuită, iar biblioteca sa aproape în întregime a fost distrusă. După naționalizare, castelul fost transformat în spital TBC pentru copii. Ansamblul a fost retrocedat în 2006 și a intrat în posesia urmașilor din familia Teleki în 2011, care încearcă să restaurareze castelul. Astfel că pe culoarele castelului îl poți întâlnit pe contele Kálmán Teleki, care își petrece o bună parte din an la castel. Astăzi castelul se poate vizita numai cu tur ghidat ce durează cam 45min, iar vizitele încep la ora fixă. Se percepe o taxă de 20 RON. Orar vizitare 10-18.
Din Gornești am plecat spre un alt castel ce în trecut fusese o bijuterie arhitecturală: Castelul Ugron sau „Castelul–Calendar” din comuna Zău de Câmpie. Castelul a a fost construit după principiile unui calendar: are 365 de ferestre – câte zile sunt într-un an, 4 turnuri – la fel ca numărul de anotimpuri, 52 de camere – câte săptămâni sunt într-un an, 7 terase – câte zile sunt într-o săptămână și 12 holuri – câte sunt lunile anului. Castelul-Calendar a funcționat ca reședință de vară a baronului Istvan Ugron și are o arhitectură asemănătoare vechilor castele medievale franceze.
Ne-am lăsat mașina pe strada Parcului, iar ultimii 400m până la poarta castelului am hotărât să îi parcurgem pe jos. Din păcate când ne-am apropiat de poartă, ne-a atacat o haită de câini maidanezi, astfel că am renunțat să încercăm să ne mai apropiem și am făcut cale-ntoarsă.Așa că ai grijă dacă ajungi în zonă! Ce am putut totuși să observăm cu tristețe e că din cauza neglijenței autorităților edificiul s-a degradat foarte mult și nu mai prea arată ca în poze. Castelul a fost inclus pe lista monumentelor istorie din țara noastră și face parte din patrimoniul Consiliului Județean Mureș
Ziua a fost una încărcată de istoria Transilvaniei, de castelele și poveștile ei demult apuse. Sperăm însă ca pe viitor autoritățile și proprietarii să readucă la viață aceste clădiri și să le revizitam.
Unde te poți caza dacă vii în zonă și vrei să stai mai multe zile?
Poți alege Pensiunea Sovirag din Sic, Pensiunea Casa Albă în Beclean, Hunter Vip în Reghin sau Conacul Zichy în Voivodeni. Dacă cauți un loc cu piscină, centru spa și baza de tratament, atunci îți recomand Apollo Wellness Club din Sîngeorgiu de Mureş.
Citește și alte articole interesante :
