În ultima zi din mini-vacanța noastră din Puglia, dat fiind că aveam avionul abia spre seară, am hotărât să dăm o fugă și până în Alberobello, orășelul cunoscut datorită caselor de piatră cu acoperiș țuguiat (trulli). Ne lăsăm întâi bagajele la gara din Bari. Oficiul e deschis de la 8 dimineața până la 8 seara, iar costul de depozitare al bagajelor aici e de 6,00€ pentru primele cinci ore, apoi câte 0,90€/oră până la 12 ore. Compania locală Ferrovie del Sud Est (FSE) asigură transportul către Alberobello, iar trenurile pleacă din Bari Centrale. Prețul unei călătorii e în jur de 5,00€, drumul durează cam 1 oră și 40 de minute. Când am fost noi acolo, se lucra la o parte din calea ferată, astfel că o parte din drum am făcut-o cu autobuzul (în prețul biletului e inclus acest transfer). Pentru orare și alte detalii vezi aici: https://www.trenitalia.com/en.html
Drumul până în Alberobello e presărat de livezi de măslini, acei copaci ciudat contorsionați. Regiunea Puglia e renumită pentru cultivarea măslinilor, peste jumătate din producția de ulei de măsline a Italiei provenind de aici.
De la gara din Alberobello faci cam 10 minute pe jos până în centrul orașului. Urmează indicatoarele sau ia-te după multitudinea de oameni care merg în aceeași direcție :). Te poți orienta oricum după acoperișurile caselor, odată ce începi să le vezi.
Alberobello (în traducere însemnând ‘copacul frumos’) e împărțit azi în zona centrului vechi, unde se găsesc casele trulli și partea modernă. Interesant e că zonele sunt despărțite doar de niște străduțe, contrastul fiind izbitor. Povestea acestor case e oarecum ciudată. Prin anii 1500, familia Acquaviva care stăpânea zona în perioada Italiei feudale, a impus locuitorilor să construiască case din cărămizi de piatră fără mortar, pentru a putea fi demontate și refăcute ușor. Tot acest efort era făcut în ideea de a scăpa de taxele impuse de regalitate. Dacă venea inspecția regală, casele se demontau iar taxele pe proprietăți rămâneau mici.
Această practică a durat până prin anii 1700, când în urma petițiilor locuitorilor cu privire la modul în care erau tratați de familia Acquaviva, s-a hotărât trecerea orașului la statut de oraș regal și eliminarea taxelor. Oamenii s-au specializat între timp în acest tip de construcții, astfel că majoritatea caselor stau în picioare și azi. Ele nu mai sunt locuite, fiind transformate în magazine de suveniruri, restaurante, spații de cazare și locuri expoziționale.
Principala activitate de făcut aici e…plimbatul :)) printre străduțele cu mici magazine (în lunile de vară, devin foarte aglomerate), unele mai liniștite altele mai animate. Lasă-te în voia pașilor, oricum nu ai cum să te rătăcești.
După ce ne-am plimbat cu mici pauze vreo 2 ore și jumătate, văzusem însă cam toată zona. Ne-am îndreptat apoi restaurant unde am luat o masă exinsă ca timp (cred ca am stat vreo 2 ore acolo :)) . Cautând ce să mai facem prin zonă, ne-am dat seama că din păcate altceva nu se prea poate face sau vedea. Așa că am pornit la pas înapoi spre gară.
Unde am mâncat în Alberobello
Il Trullo D’Oro – mâncare bună, prețuri mai mari, dar merită. Interior decorat frumos, au și o terasă interioară drăguță.
Merită să vizitezi Alberobello?
Trebuie să recunosc că noi nu am fost chiar așa entuziasmați. Am vizitat orașul animați de ce auzisem povestindu-se despre el și fiindcă e catalogat un fel de ‘must do’ dacă te afli prin zonă. În afară de pâlcul de case trulli din centrul vechi, însă, nu prea ai ce vedea sau face. Aș zice așadar că o vizită de câteva ore e suficientă.
