În a doua zi din periplul nostru prin regiunea Puglia am pornit destul de devreme spre gara centrală din Bari. Prima destinație a zilei e Polignano a Mare. Trenurile dinspre Bari spre Polignano circulă des, iar drumul durează cam 30 de minute. Bilete se pot cumpăra de la automate sau de la ghișee și costă 2,50€ pentru un drum.
Polignano a Mare cu ale sale străduțe înguste tipic italiene și case vopsite în alb și spălate de vânt și soare, e o destinație foarte populară pe timp de vară, dar nu numai. Așezarea micului oraș pe marginea stâncilor îi dă un aer foarte pitoresc. Ca să nu mai spunem că te poți caza aici în casele de pe stânci cu balcoane suspendate deasupra apei. Centrul vechi al orașului este presărat cu mici terase cochete și multe chioșcuri cu înghețată. 😊
Cea mai frumoasă priveliște se deschide însă când ajungem pe un fel de terasă la marginea unei stânci cu panoramă asupra unui mic golf, și unei plaje bine cunoscute, Lama Monachile, un loc foarte popular pentru baie vara.
Ne pierdem apoi pe străduțele pietruite și printre cochetele case, care mai de care mai dichisită. Farmecul acestor mici orașe se află la fiecare colț de stradă.
Încet încet coborâm spre plaja din golf. Apa de culoarea smaraldului mă îmbia deja la o baie, dacă nu ar fi fost însă atât de rece, brr. Ne mulțumim așadar cu un popas la soare și o baie la picioare, pe pietrele nu foarte confortabile de pe plajă. Cu siguranță ai avea nevoie de niște papuci de apă, dacă vrei să vii pe aici vara, e un chin să umbli desculț pe pietrele alea.
Pentru a ajunge pe partea cealaltă a golfului, trecem mai întâi pe sub un pod roman antic, aflat de-alungul cunoscutei Via Traiana. În această zonă se mai pod vedea vechi ruine de pe vremea romanilor, deși la origine orașul a fost colonizat de greci.
Urcăm apoi din nou și ajungem în partea mai nouă a orașului. Aici se află și statuia unei personalități locale foarte cunoscute în Italia, cântărețul Domenico Modugno. Trebuie sa recunosc că numele nu îmi suna cunsocut, dar piesa interpretată de el, Volare, e într-adevăr mai populară decât interpretul ei.
După ce lâncezim puțin la soare pe stânci, mâncăm ceva rapid (între timp se închiseseră majoritatea restaurantele pentru siesta de după-amiază) și pornim înapoi spre gară pentru a ajunge la următoarea destinație, Monopoli, unde vom mai petrece câteva ore.
Din gara Polignano se pot cumpăra bilete doar de la automate și sunt foarte ieftine, undeva la 1,50€. Drumul până la Monopoli se parcurge rapid, în cam 15 minute.
Deși e un orășel micuț, Monopoli impresionează prin farmecul liniștit și colorat său. Ajungem aici în a doua parte a zilei iar soarele după-amiezii dă o lumină aparte clădirilor și micului port unde poposim prima dată în plimbarea noastră prin oraș.
Deoarece am ajuns la ora tradiționalei sieste, nu erau decât puțini oameni pe străzi, așa că ne-am putut bucura de lipsa aglomerației și calmul orașului. Ca în mai toată Italia, centrul vechi e presărat de străduțe înguste și clădiri vechi cu balconașe cochete și tradiționalele obloane. Pentru mine e o adevărată plăcere să hoinăresc pe aceste străduțe. Aproape la fiecare colț de stradă sau în micile piețe găsești câte o bisericuță. În zilele toride de vară, acestea sunt un adevărat refugiu din calea soarelui arzător.
Piața centrală, Giuseppe Garibaldi, e locul principal de adunare a turiștilor și localnicilor deopotrivă, iar aceasta prinde cu adevărat viață la lăsarea serii când se redeschid micile cafenele și reustaurante. Când am trecut noi pe acolo, din păcate totul era închis. Ne-ar fi plăcut să stăm la o terasă cu un pahar de ceva lângă noi.
O luăm apoi de-a lungul falezei și ne oprim puțin la castelul lui Charles al V-lea, care e de fapt o veche fortăreață de apărare a orașului. Din păcate nu se poate vizita, dar o oprire aici merită cu siguranță.
Și în Monopoli se găsesc mici plaje, unele chiar cu nisip. Lângă una dintre plaje, găsim și un beach bar deschis, unde ne oprim să bem ceva, soarele stând deja să apună.
Deja era pe înserate pe când porneam înapoi spre Bari.
Pe mine una, m-au cucerit aceste două orașe și cu siguranță aș vrea să revin să explorez micile plaje din zonă și să petrec o zi pe o barcă în largul mării. Astfel de activități sunt foarte căutate aici vara, iar dacă vrei să trăiești această experiență în plin sezon, ar trebui să faci rezervare cu ceva vreme înainte. Pe Tripadvisor găsești destul de multe opțiuni, plus că poți vedea și recenziile clienților.
Unde am mâncat în Polignano a Mare și Monopoli
Ristorante Il Bastione – am mâncat aici niște paste cu arici de mare, un preparat tipic zonei de coastă a Pugliei. Au un meniu variat iar priveliștea frumoasă de pe terasă asupra golfului e un plus. Prețuri destul de mari, dar mâncarea a fost bună.
Ristorante Porto Rosso – aici am găsit deschis doar beach barul de care aminteam mai sus, deci am stat doar la un pahar de prosecco. Bucătăria restaurantului se deschidea abia mai târziu și am decis să luăm cina totuși în Bari. Meniul părea însă foarte interesant, are și recenzii bune și e amplasat chiar lângă plajă, deci bonus pentru priveliște. Vântul bătea destul de tare pe terasă, pentru a lua masa aș zice că ar fi mai bine totuși să stai înăuntru.
În încheiere, îl lăsăm pe Domenico Modugno să descrie cel mai bine ‘la dolce vita’ cu piesa sa semnătură 🙂
Citește și alte articole interesante:
