Punctul de contopire a culturilor spaniole, nord-africane și englezești, Gibraltarul este o colonie britanică, celebră în întreagă lume prin stanca sa, numită „The Rock” sau în traducere liberă, Stânca. Situat într-o poziție strategică la capătul sudic al Peninsulei Iberice cu vedere la strâmtoarea ce îi poartă numele, unde desparte Europa de Africa, Gibraltarul este legat de Spania printr-un istm îngust, de unde își trage și numele „locul de întâlnire al continentelor”. Teritoriul său este impunător dar mic, măsurând mai puțin de șase kilometri pătrați, dar există multe lucruri de făcut aici, de la explorarea tunelurilor din al Doilea Război Mondial, până la vizitarea faimoasei stânci din Gibraltar și a ruinelor castelului maur. Desigur poți și să nu faci nimic și să lenevești la plajă. Nimic nu e ieșit din comun aici. Gibraltar are de toate.
Note din istoria Gibraltarului (CLICK pt. Info)
Gibraltar a fost o casa omului preistoric: cranii ale omului din Neanderthal au fost găsite în 1848 și 1928 iar acest loc este considerat unul dintre bastioanele finale pentru această specie. Deși se știe că fenicienii, grecii și cartaginenii au colindat Gibraltarul și că romanii controlau regiunea de la circa 500 î.Hr. până la 475 d.Hr, niciunul dintre aceste popoare nu a pus bazele unui oraș aici. Vizigoții și vandalii au distrus aproape toate urmele culturii din zonă și numai după ce maurii au invadat Gibraltarul s-a construit primul oraș. Cu toate acestea, el nu a fost finalizat decât după aproape 450 de ani, în 1160.
Tariq ibn Ziyad a fost generalul musulman care a condus invazia maură din anul 711, anul când arabii au pus pentru prima dată piciorul în Europa, iniţiind o lungă perioadă de ocupaţie a unor teritorii din sudul continentului, perioadă care s-a încheiat abia în 1492, prin recucerirea de către spanioli a ultimei cetăţi rămase în mâna arabilor, Granada. Numele Gibraltarului vine astfel de la acest general musulman Tariq ibn Ziyad care l-a numit Jebel Tariq – Muntele lui Tariq.
Gibraltarul a fost apoi capturat în timpul războiului de succesiune spaniol de o flotă a forțelor britanice conduse de amiralul George Rooke. Punctul de cotitură în istoria Gibraltarului vine în 1713, când la sfârșitul războiului, acesta este cedat Marii Britanii prin tratatul de la Utrecht, lucru disputat azi de către guvernul spaniol. Gibraltarul a fost revendicat în mod constant de Spania, fapt ce a reprezentat o tensiune majoră în relaţiile diplomatice dintre Marea Britanie şi Spania. Au existat şi două referendumuri, pe 10 septembrie 1967 și pe 7 noiembrie 2002, prin care populația micului teritoriului a respins anexarea la Spania.
Datorită poziției strategice deosebite, Gibraltarul a servit ca bază militară în toate razboialele prin care a trecut Marea Britanie în ultimele secole și continuă să o facă până în ziua de azi, deși prezența militară a fost mult redusă.
Gibraltar are astăzi un guvernator, generalul-locotenent Ed Davis (ofițer în Marina Regală) comandant al Ordinului Imperiului Britanic, care este reprezentantul reginei pe stânca și comandantul-șef al forțelor britanice staționate acolo. Marea Britanie este responsabilă pentru afacerile externe ale Gibraltarului, apărarea și stabilitatea politică a coloniei. Cu toate acestea, stânca are propriul său ministru-șef, Fabian Picardo, plus o cameră a Parlamentului și un Guvern, care supraveghează afacerile zilnice ale Gibraltarului.
Am ajuns mai târziu decât ne-am propus în Gibratar, întâmpinând tot felul de obstacole de-a lungul zilei: am rămas puțin cam mult să explorăm cele două pueblos blancos, Ronda și Setenil de las Bodegas, iar pe drum vremea s-a stricat și a început să plouă. Zici că și vremea presimțea că mergem în Regatul Unit al Marii Britanii.
Citisem că e greu și scump să îți găsești parcare în Gibratar și chiar poți prinde coadă la trecerea prin vamă, de aceea am hotărât să parcăm mașina în La Linea de la Conception, orașul spaniol de la graniță, ca să nu mai pierdem vremea. Două parkinguri sunt perfecte pentru această incursiune: Santa Barbara situată la 2 minute de intrarea în Gibratar și Alcaidesa Marina situată la 7 minute de intrare. Bineînțeles că poți parca și la McDonald’s dacă vrei, dar noi am preferat să intrăm în parcarea Santa Barbara.
De la parcare am luat-o pe jos spre graniță. Trecerea pe jos se face foarte facil, arăți doar buletinul și treci liniștit. Controlul e doar de formă, încă mai poți să treci cu buletinul cât UK este în Uniunea Europeană. După aceea va trebui să luăm pașapoartele cu noi. De cum ai trecut granița, totul se schimbă, de la oameni la indicatoarele cu numele străzilor, apar celebrele cabine telefonice englezești, autobuzele roșii double-decker și până la celebra mâncare englezească fish&chips (pește cu cartofi prăjiți).
Pont: Poți plăti în euro sau în lire, dar fii atent că tot timpul dacă vei plăti în euro, vei fi taxat mai mult decât la schimbul valutar. Dacă intenționezi să petreci mai mult timp aici, mai bine schimbă niște bani la casele de schimb valutar.
Transport
O mare parte din Gibraltar poate fi abordată pe jos, deoarece este mai mic de şase kilometri pătrați, dar nu uitați că unele drumuri sunt abrupte. Taxiuri sunt peste tot și nu există trenuri. Așa că dacă dispuneți de timp și de vreme bună, Gibraltarul se poate face într-o excursie de o zi pe jos.
Există cinci rute de autobuz în Gibraltar (2, 3, 4, 9, 10), ele mergând în cele mai multe zone ale Gibraltarului, în afară de Upper Rock, care este o rezervație naturală. Ruta cu numărul 10 are o flota mai veche de autobuze roșii double-decker. Mai multe informații gășiți aici.
Noi am mers direct în stația de autobuz și am hotărât să luăm un taxi colectiv ce oferea o excursie organizată la principalele atracții turistice. Vremea și timpul nu țineau cu noi așa că asta a reprezentat cea mai bună opțiune. Era ultimul taxi și am avut noroc să fim numai noi, așa că șoferul ne-a povestit multe și a avut răbdare. Turul a costat 30 euro de persoană și a durat în jur de 2 ore, lăsându-ne înapoi tot la stația de autobuz din graniță.
Info: Cerusem de acasă o oferta de preț pentru un taxi privat pentru două persoane, iar oferta a fost de 300 euro. Când i-am explicat că prețul e destul de mare pentru noi, domnul a fost drăguț și ne-a oferit această idee de a găsi ceva în stația de autobuz din graniță și ne-a zis dinainte prețul. Așa că am știut la ce să ne așteptăm.
Aeroportul
Ne-am început explorarea Gibraltarului exact prin aeroportul său. Acesta este renumit pentru drumul principal de acces spre Gibraltar din Spania, numit Winston Churchill Avenue, care traversează pista și se închide pentru fiecare sosire și plecare. Acesta este adesea clasat ca fiind unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume, dar de fapt are un record de siguranță excelent. E interesant că atunci când decolează sau aterizează vreun avion, barierele se lasă, mașinile și pietonii opresc la semafor, avioanele având prioritate.
Strada principală / Main Street
Orașul are o structură simplă, deoarece este împins în zona îngustă de pământ de pe marginea vestică a peninsulei, în umbra stâncii înalte. Traversând pista aeroportului pe Winston Churchill Avenue, ajungi foarte repede în orașul vechi, iar de acolo pe Main Street. Aceasta este o străduță îngustă, exclusiv pietonală cu multe magazine și buticuri în regim duty free, cu prețuri rezonabile la anumite produse. Amatorii de shopping se vor bucura în mod cert de aceste magazine.
Europa Point
Prima oprire a fost la Europa Point. Europa Point este punctul cel mai sudic din Gibraltar și locul unde se întâlnește Marea Mediterana cu Oceanul Atlantic. De aici poţi vedea ţărmul Africii până la muntele Jebel Musa din Maroc, priveliștea fiind cea care ne-a atras pe noi în principal. Cu doar patru luni în urmă eram pe țărmul celălalt în Maroc și acum nu ne venea să credem ce aproape eram din nou.
Info: Potrivit legendei, muntele Musa și Stânca din Gibraltar formau inițial un munte pe care Hercule l-a împărțit în două, astfel luând naștere cele două coloane ale lui Hercule.
Moschea Ibrahim-Al-Ibrahim
Cea mai sudică moschee din Europa continentală, Ibrahim-Al-Ibrahim, este, de asemenea, una dintre cele mai generoase și mai ornamentate. A fost construită de regele Fahad Abdul Aziz din Arabia Saudită și deservește populația musulmană din Gibraltar, majoritatea provenind din Maroc. Felul în care este luminată seară o evidențiază în mod dramatic și poate fi observată de la mare distanță. Aproape de moschee se află Altarul Maicii Domnului din Europa, iar împreună sunt un simbol al armoniei religioase din Gibraltar.
Tunul de 100 tone / 100 Ton Gun
Nici o vacanță în Gibraltar nu va fi completă fără vizitarea tunului de 100 de tone. La sfârșitul anilor 1800 au fost construiți patru astfel de giganți (doi pentru Gibraltar și doi pentru Malta) de către autoritățile navale ale Marii Britanii, pentru a asigura securitatea acestor colonii. Astăzi doar două tunuri au mai rămas intacte, unul în Gibraltar și celălalt în Malta.
The Rock
Nu poți veni în Gibraltar și să nu vezi faimoasa stâncă din Gibraltar care domină peninsula. Există mai multe modalități de a ajunge în partea de sus a acestei pietre imense de calcar, care se ridică la 426 de metri deasupra mării. Pe the Rock se ajunge doar cu telecabina, cu taxiul sau pe jos pe treptele mediteraneene, fiind rezervaţie naturală. Rezervația naturală este deschisă zilnic între orele 09.30 – 19.00.
- Telecabina
Stația inferioară, localizată în centrul orașului, te duce în doar 6 minute până la stația superioară situată la 400 de metri deasupra marii, de unde poți vedea Africa spre sud și Spania spre nord, precum și restul insulei (tot spre sud). Biletele costă 25,50£ dus-întors pentru adulți și 16,00£ pentru copiii peste 7 ani, bilet care combină telecabina cu accesul la rezervația naturală, fiind incluse și toate atracțiile în afară de Tunelurile din Al Doilea Război Mondial.
Orar telecabina: în fiecare zi 09:30-19:15, ultima coborâre fiind la 19:45
- Taxi colectiv
Noi am preferat să mergem cu taxiul colectiv din lipsa de timp și de vreme bună. Turul a costat 30 euro de persoană și a durat în jur de 2 ore.
Din vârf, poți porni în câteva excursii scurte pe jos. Astfel ai posibilitatea să ajungi la:
1. Bârlogul Maimuțelor
Așa-numitele maimuțe barbary (de fapt macaci fără coadă) care locuiesc în Gibraltar sus pe Stâncă sunt nativi din Africa de Nord și au fost aduse de-a lungul dominației maure, deși legenda spune că au sosit pe continent prin peştera Sf. Mihail, care ar trece pe sub strâmtoare. Există circa 300 de maimuțe care împânzesc partea de sus a stâncii, această fiind unica specie de maimuțe sălbatice prezente în Europa. Fiți linișțiți le veți vedea peste tot nu doar la bârlogul lor.
Turiștii sunt avertizați să nu hrănească și să nu se joace cu maimuțele pentru că pot deveni agresive și își vor încerca șansele să te fure dacă observă că ar avea ce. Așa că ține-ți lucrurile de valoare aproape și mai ales nu face greșeala de a avea vreo pungă la tine. Cu toate acestea, macacii oferă zonei un farmec aparte, iar localnicii le atribuie şi un rol în viaţa lor: se spune că atunci când maimuțele vor părăsi Stânca, se va încheia și dominația britanică. Așa că au toate motivele să le îngrijească.
2. Coloanele lui Hercule
Conform mitologiei grecești, Hercule trebuia să îndeplinească douăsprezece sarcini. Una dintre aceste sarcini a fost să aducă bovinele regelui Geryon de la vest către Eurytheus. În călătoria sa, Hercule a trebuit să treacă Munții Atlas. Decât să urce peste acești munți, el și-a folosit puterea pentru a-i despărți și astfel a rezultat ceea ce este acum cunoscut sub numele de Coloanele lui Hercule: Stânca din Gibraltar pe partea de nord și Jebel Musa în Maroc, pe partea sudică.
3. Peștera Sf. Mihail / St Michael`s Cave
Peștera Sf. Mihail este o grotă naturală impresionantă, cu stalactite şi stalacmite, care în perioada verii este folosită ca sală de concerte. Multă vreme unii au crezut că această peșteră nu ar avea fund, pe când alții credeau că există un pasaj subteran ce leagă Africa de Gibraltar. Cert e că această peștera e cea mai mare din cele 150 de peșteri ale Gibraltarului, iar vizitarea ei face parte din turul rezervației naturale.
Orar vizitare: Luni – Duminică 09AM – 18:15 PM
4. Castelul maur
Castelul a fost construit de către descendenții generalului maur Tariq ibn Ziyad (670-720), care a cucerit Stânca în 711. Castelul era format dintr-un complex mai mare, alcătuit apoi din diferite clădiri, porți, ziduri și turnuri, dar astăzi tot ceea ce rămâne este “Turnul Omagiu”, datând din secolul al XI-lea. Acesta a fost și locul unde amiralul George Rooke a ridicat steagul britanic și a preluat Stânca în 1704.
Castelul poate fi privit numai din exterior.
5. Tunelurile Marelul Asediu
În mod deosebit, în timp ce vă uitați la Stânca din Gibraltar este uimitor de contemplat faptul că găzduiește 70km de tuneluri subterane – aproape dublu față de lungimea tuturor drumurilor sale puse împreună. Săpată în scopuri defensive, cea mai timpurie dintre aceste căi subterane datează din 1782, din timpul Marelui Asediu din Gibraltar, când Spania a încercat fără succes să recucerească Gibraltarul de la britanici în timpul Războiului de Independență american. Rețeaua a fost extinsă pe tot parcursul secolului XX, în special între anii 1933-1938, când au fost construite patru rezervoare subterane, iar în cel de-al Doilea Război Mondial, au fost adăugati încă 30km de tuneluri. Unele dintre aceste caverne și căi sunt acum închise publicului, dar Tunelurile Marelui Asediu fac o vizită cu adevărat fascinantă. Acestea fac parte din ceea ce este, fără îndoială, cel mai impresionant sistem de apărare din lume.
Orar vizitare: Luni – Duminică 09AM – 18:15 PM
6. Tunelurile celui de-al Doilea Război Mondial
Odată cu intrarea Italiei în război și cu o Germania puternică care domina Europa, importanța strategică a Gibraltarului a crescut. Tunelurile din cel de-al Doilea Război Mondial au fost construite de către inginerii britanici în pregătirea războiului în anul 1940, când Marea Britanie se afla în război cu Germania și Italia, deoarece viitorul părea înfiorător pentru Gibraltar, în timp ce inamicul îl înconjura și un atac era foarte probabil. Winston Churchill și conducătorii militari britanici credeau că un atac asupra Gibraltarului este iminent, prin urmare, răspunsul a fost acela de a construi o rețea masivă de tuneluri, de a construi o fortăreață în interiorul unei cetăți, a unui oraș într-un oraș.
Problema depozitării a fost urgentă și vitală; spațiul a devenit și mai valoros; hrana și echipamentul trebuiau să fie protejate și a fost nevoie de locuințe de asediu pentru trupe. Un sistem de tunel ar fi îndeplinit aceste nevoi și ar fi oferit o protecție completă față de toate tipurile de atacuri aeriene cunoscute până atunci, precum și de bombardamentele maritime și terestre.
În mai 2005, tunelurile din cel de-al Doilea Război Mondial au fost deschise publicului, iar acum puteți să umblați prin aceste tunele pe urmele soldaților și civililor care au luptat chiar în inimile Stâncii în timpul celor mai întunecate zile ale războiului.
Orar vizitare: Luni – Duminică 09:30AM – 19:30PM, preț intrare : 8£
7. Skywalk
Skywalk este un fost observator militar, situat la 340m direct deasupra marii, transformat într-o platformă de sticlă de ultimă generație și un pasaj care oferă o vedere panoramică de neegalat de-a lungul Mediteranei, o vedere ce acoperă trei țări și două continente.
Orar vizitare: Luni – Duminică 07AM – 22 PM
Llanito
Unul dintre aspectele cele mai bizare ale unei vizite în Gibraltar este că oamenii săi vorbesc Llanito. Llanito reflectă istoria multilaterală a Gibraltarului și constă dintr-un amestec de spaniolă andaluză și engleză, piperată cu cuvinte din mai multe limbi mediteraneene. La început, ritmul ei te face să crezi că asculți engleza; dar apoi auzi spaniola vorbită cu un puternic accent andaluz, amestecat cu cuvinte și expresii din portugheză, malteză și italiană. Localnicii vorbesc toți engleza bine și mulți vorbesc și spaniolă, dar întâlnirea cu această limbă străină este o experiență fascinantă, disponibilă numai în Gibraltar.
Mâncarea și băutura
Mâncarea în Gibraltar este similară cu cea din Anglia. Deși există numeroase locuri care servesc micul dejun tradițional englezesc, pește și cartofi prăjiți, Gibraltarul nu este lipsit de restaurante care servesc mai mult mâncăruri internaționale. Pentru ceva cu adevărat cu specific din Gibraltar, încercați Calentita, o felie de pâine coaptă, făcută cu făină de năut, apă, ulei de măsline și condimente. Gibraltarul găzduiește de asemenea câteva locuri de băut excelente, celebrele pub-uri englezești sunt nelipsite aici și combină perfect tradițiile britanice cu terasele mediteraneene.
Plaje
Gibraltarul este mic dar are şase plaje publice, Eastern Beach, Catalan Bay şi Sandy Bay – pe partea de est, Western Beach, Camp Bay şi Little Bay – în vest. Sandy Bay, Eastern Beach, Catalan Bay și Western Beach sunt plaje nisipoase, iar Camp Bay și Little Bay, sunt plaje stâncoase. În spatele plajei din Catalan Bay există un sat fermecător, în timp ce plaja de est este aproape de aeroportul internațional, astfel încât puteți urmări avioanele care sosesc şi pleacă în timp ce înotați.
Gibraltarul – un loc romantic
Strâmtoarea Gibraltar, poarta magică prin care au trecut, de-a lungul vremurilor, invadatorii, cuceritorii, exploratorii este considerat azi un loc potrivit pentru romanticii incurabili. Aici şi-au unit destinele John Lennon şi Yoko Ono, iar prinţul Charles şi Lady Diana, şi-au început luna de miere în Gibraltar. Legenda spune că cei care vin aici şi îşi jură iubire veşnică vor avea o relaţie puternică precum stânca Gibraltarului.
Deși nu am reușit să vizităm toate atracțiile sale, Gibraltarul a reușit să ne facă să vedem o altfel de Andaluzie, asupra căreia britanicii și-au lăsat amprenta, dar totuși nu poate fi trecut cu vederea aerul său distict iberic ce amintește tuturor că se află lângă Marea Mediterană. Cu siguranță merită să te oprești o zi aici și să vizitezi Gibraltarul!
