Cu o mie de ani în urmă, Cordoba era cel mai mare oraș din lume, cu o populație de trei ori mai mare decât cea actuală de 320.000, pe vremea când era capitala Spaniei islamice. Supranumită „Constantinopolul Occidentului” sau „Perla Spaniei Maure”, Cordoba este situată în sudul Spaniei, la poalele munților Sierra Morena și pe malul râului Guadalquivir. Asupra Cordobei și-au lăsat amprenta, pe rând, românii, vizigoții, maurii, evreii și creștinii, fiind locul unde trecutul și modernul se amestecă împreună, dar moștenirea maură ii oferă o identitate aparte și se întâlnește la tot pasul. Nu degeaba centrul istoric al orașului este declarat Patromoniu Mondial UNESCO.
Note din istoria oraşului Cordoba (CLICK pt. Info)
În 711, Cordoba a fost capturată și în mare măsură distrusă de musulmani în lupta dintre diferitele triburi, până când Abd al-Rahman I, membru al familiei Umayyad, a acceptat conducerea musulmanilor spanioli și și-a stabilit capitala în Cordoba în anul 756. El a fondat Marea Moschee din Cordoba, Mezquita, extinsă apoi de succesorii săi și finalizată în jurul anului 976. După ce Abd ar-Rahman III s-a proclamat calif al Occidentului în anul 929, Cordoba a devenit cel mai mare și probabil cel mai cultural oraș din Europa. Mătăsurile țesute aici și brocatele elaborate, pieile și bijuteriile erau apreciate în întreaga Europă și în Orient. Medina avea 1.000 de moschei, 800 de băi arabe și un sistem de iluminare stradală avansată. Curtea multiculturală a lui Abd ar-Rahman al III-lea a fost frecventată de cărturari evrei, arabi și creștini, chiar dacă Cordoba nu era un oraș prea tolerant, așa cum uneori era prezentat. Aspectul urban era aproape la fel de impresionant ca și cel din Constantinopol, Damasc și Bagdad. Astfel Cordoba a fost unul dintre puținele locuri din Europa în care musulmanii liberi, evreii și creștinii au putut trăi mai mult sau mai puțin fericiți împreună, iar orașul a produs mulți savanți din cele trei religii.
Apoi, Cordoba a devenit un loc de pelerinaj pentru musulmani. Califatul a controlat cea mai mare parte a Peninsulei Iberice și o bună parte a Africii de Nord. Spre sfarșitul secolului al X-lea, marele general Al-Mansour a reușit să cucerească Santiago de Compostela, simbolul creștinismului, și să ia clopotele catedralei pe care le-a adus până la Mezquita pe spatele sclavilor creștini, unde le-a topit și apoi le-a transformat în lămpi pentru moschee.
În 1236, Cordoba a fost recucerită de creștini și a devenit un oraș provincial cu o importanță scăzută. Regele Ferdinand III a ordonat imediat ca lămpile moscheii să fie transportate în Santiago de Compostela, unde au fost transformate înapoi în clopote pentru catedrala orașului. După Reconquista, moscheea din Cordoba a scăpat de distrugere; poate pentru că spaniolii creștini au înțeles totuși că au în față un monument de o valoare deosebită, ei transformând construcția și adăugând în centrul moscheii o catedrală, iar pe laturile sale au fost construite capele, totul într-un stil renascentist şi gotic. Totuși influența intelectuală a orașului Cordoba a fost încă simțită în Europa creștină, cu multe secole mai târziu.
În secolul al XVIII-lea orașul a fost redus la 20.000 de locuitori, de 20 de ori mai mic decât în secolul al XI-lea. Numai la sfârșitul secolului al XIX-lea, Cordoba și-a reluat creșterea, astăzi fiind un oraș mic și fascinant.
Am ajuns în jurul după amiezii în Cordoba și nu am avut un plan exact pentru a vizita obiectivele într-o anumită ordine, fiind cazați chiar în centrul istoric (mai multe detalii aici). Așa că am luat-o la pas prin frumosul oraș și am descoperit pe rând ce atracții ascunde:
Catedrala Mezquita
Punctul de mare atracție al vizitatorilor rămâne marea catedrala – moschee Mezquita, fiind cu siguranță o capodoperă arhitecturală, un mix perfect dar și ciudat între creștini și musulmani, datorită faptului că în mijlocul mocheei se află o catedrala creștină ce cuprinde altare construite în diferite stiluri arhitecturale: baroc, gotic și renascentist.
Prima parte a clădirii a fost ridicată de către mauri în 796 d.Hr. și ultima a fost adăugată în jurul anului 1000 d.Hr, fiind o clădire revoluționară pentru timpul său. Mezquita a fost concepută ca un spațiu orizontal și simplu, în care spiritul ar putea să se deplaseze liber și să comunice cu ușurință cu Dumnezeu. Bărbații se rugau unul lângă celălalt pe argamasa, o podea făcută din calcar și nisip compact, roșiatic. Un acoperiș plat, decorat cu aur și motive multicolore, a fost susținut de arcade dungate, sugerând o pădure de palmieri. Inițial avea 1293 de coloane de marmură și granit, dar astăzi mai există doar 850, iar simplitatea și numărul lor îți dau un sentiment de nesfârșit. Acest peisaj ca în 1001 de nopți, a avut rolul să evoce ținutul ancestral al Arabiei și obiceiurile de acolo. Plimbă-te printre coloane și minunează-te de această capodoperă a maurilor ce sigur te va duce cu gândul la basmele copilăriei…
Deosebit de reuşit este şi mihrabul ( altar într-o moschee, de formă unei nișe, bogat ornamentat și orientat spre Mecca). Acesta este format din motive cu flori și inscripții din Coran, iar aurul îi oferă strălucirea sa magică. În interiorul mihrabului, format dintr-un singur bloc de marmură albă, sculptată sub forma unei cochilii, se află cupola care amplifică vocea imamului în întreaga moschee. Astfel mihrabul e o operă de artă în toată puterea cuvântului.
După încheierea Reconquistei, clădirea a servit drept lăcaş de cult pentru creştinii catolici, iar la începutul secolului XVI, în centrul moscheii a fost ridicată o catedrală, unde pe laturile sale au fost construite mai multe capele. Așa se explică anomalia pe care o vedem: moscheea-catedrală cu un minaret devenit clopotniță. Clădirea reprezintă astfel dovada trecerii de la cultura maură la cea creștină, oferind Cordobei punctul central al orașului, iar Mezquita rămâne alături de Alhambra (Granada) cel mai important monument maur din Spania si Andaluzia.
Curtea moschei este de asemenea o încântare, protejată de soare de umbra portocalilor, de aceea și poartă numele de Patio de los Naranjos (Curtea cu portocali). Aici era locul unde musulmanii se spălau înainte de a intra la rugăciune.
Pentru orar și bilete, consultați pagina oficială a Catedralei Mezquita. De reținut este că intrarea este gratuită de luni până sâmbătă între orele 8:30 și 9:30.
Juderia
Situat la nord și vest de Mezquita, cartierul evreiesc este o rețea complexă de străzi mici cu un gust tipic andaluz. Evreii au fost expulzați din Spania la sfârșitul secolului al XV-lea, iar principala dovadă a existenței unei populații evreiești este Sinagoga, una dintre cele doar trei rămase în Spania. Din această cauză, Cordoba este un oraș popular pentru turiștii din Israel.
Calleja de las Flores
Tot în cartierul evreiesc se află și Callejas de las Flores și este una dintre cele mai populare străzi din oraş, denumită aşa deoarece fiecare clădire este împodobită cu o multitudine de specii de flori. E una dintre destinațiile ce nu trebuie ratate în orice anotimp.
Puente Romano / Podul Roman
Masivul pod cu arce de pe râul Guadalquivir datează de pe vremea românilor, dar a fost reconstruit de câteva ori de către mauri. La mijlocul podului se află o statuie a Arhanghelului Rafael unde locuitorii depun și azi flori în semn de recunoștiință pentru că a salvat orașul de ciumă.
Podul a fost transformat în 2009 într-o pasarelă pietonală. Panorama este deosebită din orice punct ai privi podul: cu vedere la cele 16 arcade și Mezquita în fundal sau cu vedere spre Turnul La Calahorra. Cel mai bun moment pentru a merge pe pod este la apusul soarelui, când razele acestuia cad pe pietre, luminându-le într-un roșu auriu. Noi am reușit să îl vedem și la apus și la răsărit și ambele variante sunt magice!
Nota: Podul Roman apare și în Game of Thrones (Urzeala Tronurilor), fiind Podul Lung spre Volantis.
Puerta del Puente / Poarta Podului
Puerta del Puente era una dintre porțile de intrare în oraș pe vremea romanilor, iar în secolul al XVI-lea autoritățile au decis să îmbunătățească această poartă ce duce spre Podul Roman datorită faptului că se afla într-o stare avansată de deteriorare. Astfel poarta a fost transformată într-un arc de triumf și îi oferă azi un stil granduos, deoarece clădirile înconjurătoare au fost îndepărtate și terenul a fost coborât pentru a o readuce la înălțimea inițială.
Alcazar de los Reyes Cristianos
Cea mai importantă clădire creștină este reprezentată de palatul regilor catolici. Construit sub domnia lui Alfonso al XI lea, acesta a devenit reşedinţa lui Ferdinand de Aragon şi a Isabelei de Castilla, în campania purtată împotriva maurilor din Andaluzia. Folosit de Inchiziție între 1500-1800, iar apoi fiind folosit ca închisoare până în 1950, palatul reprezintă acum un loc liniștit, ce adăpostește un muzeu cu impresionante mozaicuri romane. Grădinile terasate ale Alcazarului – pline de iazuri, fântâni, portocali și flori – reprezintă o încântare și personal cred că grădinile sunt adevăratul punct de atracție aici!
Pont: Urcă în turnul circular, care oferă o priveliște frumoasă asupra râului Guadalquivir.
Orar vizitare:
Iarna (16 septembrie – 15 iunie) Marți – Vineri 8:30AM – 20:45 PM, Sâmbătă 8:30AM – 16:30 PM, Duminică 8:30AM -14:30PM
Vara (16 iunie – 15 septembrie) Marți – Sâmbătă 8:30AM – 15 PM, Duminică 8:30AM -14:30PM Luni: închis
Taxa intrare: 4,5€
Patios
Patiourile sunt terasele interioare specifice caselor tradiționale andaluze. Cele din Cordoba au apărut în urmă unei necesități arhitecturale datorită faptului că în lunile de vară temperaturile depășesc des 40° C. Patiourile au fost moștenite de la romani, ei fiind cei care își construiau casele cu un atrium interior, deschis, care era protejat de soare pe toate laturile de pereții groși de piatră. De-a lungul secolelor, aceste paradisuri răcoroase și umbroase au fost decorate cu flori, plante și fântâni – o practică des întâlnită în civilizația maură și care a fost rafinată în Cordoba pe vremea când era capitală imperiului Al-Andaluz. Azi ele sunt cele mai frumoase și cele mai atractive obiective turistice ale orașului, iar din 1918 în luna mai se sărbătorește Feria de los Patios, un concurs anual unde locuitorii Cordobei concurează pentru titlul de cel mai frumos patio, iar noaptea orașul te încânta cu sunete de chitară și flamenco.
Așa cum te-ai aștepta de la un oraș cu una dintre cele mai bogate istorii din Spania, Cordoba nu duce lipsă de lucruri de făcut sau de văzut. De la marea sa catedrală-moscheie până la unele din cartierele cele mai încântătoare ale Andaluziei, există ceva aici pentru toată lumea. Cordoba rămâne azi un simbol al imperiului Al-Andalus, un oraș tipic maur, cu străzi înguste și înclinate, cu casele albe și curți interioare (patio-uri), atât de specifice Cordobei, și găzduiește un patrimoniu arhitectural de neprețuit, care va captiva și cel mai pretențios călător. Așa că nu rata Cordoba!
