Inca de cand ne-am hotarat sa mergem in Columbia, Medellin era in fruntea listei cu locuri pe care voiam musai sa le vedem. Ca sa fiu sincera, ce ma atragea catre acest loc era toata istoria sa tumultoasa si povestile care il inconjurau. Serialul Narcos a contribuit si el serios la asta :)) abia asteptam sa vad cu ochii mei locul unde s-au intamplat toate acele evenimente si sa observ pe viu cum s-au schimbat lucrurile intre timp. Era ceva incitant la ideea ca vom merge in orasul care nu cu foarte mult timp in urma, era cel mai periculos din lume. Al doilea oras ca marime din Columbia, Medellin este astazi in plin proces de schimbare la fata.
Am aterizat dupa lasarea serii in Medellin iar in drum spre oras de la aeroport, am trecut prin cel mai lung tunel prin care am fost eu vreodata, peste 8km. Not bad, puncte bonus pentru Medellin. Relieful din jurul orasului e deluros spre muntos, asa ca multe drumuri sunt in panta si cu multe serpentine.
Ne-am cazat in cartierul Poblado, una dintre zonele fancy ale orasului. Intr-adevar arata foarte bine, cu cladiri moderne, curat si ordonat. Ceea ce m-a surpins placut la Medellin, e faptul ca e un oras foarte verde, cu multe parcuri, pe langa dealurile care il inconjoara.
A doua zi am fost foarte matinali, urma sa avem un program incarcat, cu doua tururi ghidate ale orasului. Aveam la dispozitie doar o zi pentru a vizita orasul, asa ca am profitat de fiecare minut. Primul pe lista a fost turul in Comuna 13, odinioara cel mai periculos cartier din Medellin, un adevarat camp de lupta intre gruparile de guerilla.
Ca sa ajungem la punctul de intalnire de unde urma sa incepem turul, am luat metroul pana la statia San Javier. Aici ne-a intampinat ghidul nostru Esteban, un tanar simpatic de 23 de ani, nascut si crescut in Comuna 13. Orasul e impartit in mai multe zone (denumite ‘’comune’’ in spaniola) iar unul dintre cele mai vizibile aspecte, e diferenta majora intre centrul orasului si cartierele marginase cocotate pe dealuri. Cladirile de aici sunt majoritatea construite din caramida, fara alte finisaje si au un aspect saracios in comparatie cu centrul/zona veche a orasului.
Aceste cartiere s-au dezvoltat in urma migratiei masive a populatiei din zonele rurale spre orase, in anii ’50, odata cu inceperea perioadei de instabilitate politica si ulterior violente in Columbia, provocate de aparitia guerillelor. Cei care ajungeau aici nu aveau insa mai nimic la ei si nu erau ajutati de autoritatile locale, astfel ca au fost nevoiti sa isi construiasca singuri casele asa cum puteau. Multa vreme acestea cartiere erau complet marginalizate, fara electricitate si apa curenta. Nu e de mirare astfel, ca odata cu inceperea traficului de droguri, acestea erau cele mai violente zone. Ne continuam turul si intram cu adevarat in inima Comunei 13, forfota vietii de zi cu zi ne inconjoara si parca iti vine sa mergi in pas cu locuitorii de acolo.
La aproape orice colt de strada se gaseste cineva care vinde ceva, de la mancare, la tot felul de bauturi, suveniruri etc. Ne oprim si noi la Ia o ghereta unde un domn pregateste niste sucuri de fructe extrem de bune.
Intre timp incepe sa picure, iar Esteban ne aduna sub o copertina si ne povesteste despre istoria mai recenta si din fericire mai pozitiva a acestei zone. Dupa anul 2012 s-a ajuns la un fel de acord de incetare a violentelor, intre gruparile de guerilla si guvern, astfel ca in principal prin vointa si determinarea locuitorilor de aici, lucrurile au inceput sa se schimbe in bine. O istorie interesanta o au graffiti-urile pictate peste tot prin Comuna 13. Ceea ce a inceput ca o forma de redare a istoriei locului, s-a transformat in adevarate opera de arta. Desene foarte complexe si pline de culoare impanzesc cladirile, iar Comuna 13 gazduieste astazi cea mai mare galerie de graffiti in aer liber din America de Sud. Artistii locului povestesc prin aceste desene despre momente cheie, unele foarte traumatizante, povestea oamenilor de aici. Multi din cei care locuiesc aici, mai ales tinerii, isi castiga acum existenta din aceasta forma de arta, fie prin vanzare de tablouri, haine sau alte accesorii.
Un alt aspect interesant aici il reprezinta scarile rulante folosite pentru a urca spre strazile aflate mai sus pe deal. Acestea au fost o premiera la momentul cand au fost inaugurate, fiind folosite pentru prima data aici ca si parte a unui sistemul public de transport. Inainte de asta, oamenii aveau de parscurs un drum foarte anevoios si dificil pentru a cobori si urca dealurile.
Timpul a trecut repede iar turul il incheiem pe o terasa a unui case de unde se vede o imagine panoramica ampla asupra zonei.
Am fi vrut sa mai zabovim putin pe aici, la una din multele cafenele foarte dragute, timpul insa ne presa, pentru ca trebuia sa ajungem la urmatorul tur, care urma sa ne duca prin centrul modern al orasului Medellin. Ca sa ajungem la statia de metrou, am luat un autobuz local, care era ticsit de oameni. Mi-am adus aminte astfel de celebrele maxi-taxi care circulau intr-o vreme si la noi.
Ne croim drum prin forfota orasului (deja era ora de varf) si ne intalnim cu German, pentru urmatorul tur. Prima oprire o facem la vechea gara din oras. Aceasta nu mai deserveste azi transportului feroviar, acesta fiind practic inexistent in Columbia, ci este folosita ca spatiu pentru expozitii si evenimente. Este totusi un reper important in istoria regiunii Antioquia si a Columbiei, fiind punctul de legatura intre Medellin si raul Magdalena, zona de unde se exploata carbunele, contribuind semnificativ la dezvoltarea economica a regiunii. Odata ce constructia de drumuri a luat avant in Columbia, caile ferate si-au inceput declinul, fiind desfiinte in final.
German ne povesteste aici pe scurt istoria regiunii Antioquia, de la perioada coloniala pana in zilele noastre, trecand si prin cea mai tumultoasa perioada a ei. Locuitorii de aici se feresc sa il numeasca pe Pablo Escobar pe nume, preferand sa ii spuna mai degraba chiar “Voldemort”, dupa celebrul personaj din Harry Potter. Ghidul nostru e un personaj in sine, modul in care povesteste fiind foarte teatral si interesant.
Ne continuam apoi turul si poposim la Momento a La Raza, o sculptura gigantica din bronz si beton, care reprezinta cultura regiunii Antioquia, de la cultivarea zonelor agrare, la religie si solidaritate.
Urmatoarea oprire o facem la Parque de la Luz (parcul luminii), odata, una dintre zonele cele mai frecventate de consumatori si traficanti de droguri. Acum, aici se afla o piata unde au fost amplasate 300 de sculpturi in forma de stalpi, care seara sunt luminati. Acestia simbolizeaza speranta si renasterea acestei zone, odata atat de decazute. Noi din pacate a trebuit sa ne incheiem turul aici, din cauza unor situatii neprevazute, astfel incat nu am ajuns si la celelalte obiective.
Ce alte obiective merita vizitate in Medellin?
Piata Botero – o piata cu sculpturi in bronz ale artistului Fernando Botero, una din figurile emblematice ale orasului Medellin si ale Columbiei. Stilul sau caracteristic de a infatisa oameni si animale cu trupuri rubensiene si supradimensionate e vizibil astfel si la sculpturile sale, nu doar la picturi.
Sursa: Pixels.com – Carlos Mora
O plimbare cu telegondola – o alta premiera in Medellin, a fost utilizarea telegondolelor ca parte a sistemului de transport public. Acestea au fost inaugurate in 2004 pentru a facilita deplasarea locuitorilor din cartierele de pe dealuri si reprezinta azi un mijloc foarte popular de transport.
Sursa: Prizeforcities.org
Parcul Arvi – daca ai mai multe zile la dispozitie pe care le poti petrece in Medellin, o vizita in acest imens parc merita cu siguranta. Aici se aduna la un loc o gradina botanica, trasee de drumetie, de mountain biking si tururi ecologice. Plus ofera o panorama asupra orasului, fiind situat sus pe dealuri, unde poti ajunge cu telegondola.
Sursa: Acimedellin.org
Cat de sigur e azi orasul?
Aceasta intrebare vine probabil natural, avand in vedere istoria sa nu foarte pozitiva. Eu consider ca din punct de vedere turistic, orasul e sigur si te poti plimba si il poti explora in voie. In unele zone aglomerate, cum sunt cele din jurul Parque de la Luz, e nevoie de mai multa vigilenta, locul fiind frecventat de hoti de buzunare. Nu umbla cu telefonul in mana si fii atent cand faci poze cu el, tine-l bine in mana. Exista o vorba aici, ‘no dar papaya’, in traducere ‘nu da papaya’, in fapt, sa nu te pui singur in situatii periculoase 😛 De asemenea ni s-a recomandat sa nu umblam pe strazi la ore tarzii, dupa 10 seara, mai ales in centrul orasului. Cartierele mai selecte, cum sunt Poblado sau Laureles, sunt in general sigure si seara.
Tururi de oras
Comuna 13 – Noi i-am ales pe cei de la Zippy Tour pentru a face turul aici. Ii recomandam cu drag, majoritatea sunt tineri, localnici ai acestei zone, astfel incat o cunosc foarte bine. Sunt foarte angajati in tot ce inseamna ideea de comunitate si dornici sa arate lumii ce inseamna Comuna 13. Turul se bazeaza pe conceptul ‘free walking tour’, adica un tur care in speta este gratuit, la final se lasa ghidului un bacsis, in functie de cat consideri.
Tur ghidat al centrului Medellin – aici am rezervat turul cu cei de la Real City Tours. Dupa cum spuneam, German, ghidul nostru este un foarte bun cunoscator al orasului, iar experienta sa de profesor ajuta mult in comunicarea cu oamenii. Ce ne-a impresionat la el a fost ca a tinut minte numele tuturor persoanelor sin grup, desi eram destul de multi, in jur de 17.
Merita vizitat, deci, Medellin? Absolut! E un oras superb, vibrant, care nu doarme. Poti petrece lejer o saptamana aici fara sa te plictisesti. Mie mi-ar fi placut sa am macar o zi in plus sa iau orasu la pas, sa beau o cafea in tihna intr-una din cafenelele hip din Poblado, sa merg la o seara de salsa si multe altele. Daca vii aici ca sa auzi doar despre Pablo Ecobar, vei fi dezamagit. Dupa cum spuneam mai sus, oamenii in general nu vor sa vorbeasca despre el, de multe ori ocolind subiectul. Ei vor atfel sa lase in urma trecutul si sa incurajeze vizitatorii sa priveasca orasul dincolo de acest aspect. Si intr-adevar, Medellin e mult mai mult de atat!
Citește și alte articole interesante:
