După ce am încheiat voiajul nostru pe mare și am predat barca, am pornit, destul de obosiți, spre Split. Caldură mare în Split, deci ne simțeam de-a dreptul leșinați :)) după ce am parcat mașina (într-o parcare foarte scumpă de altfel), ne-am lipit de un stand cu înghețată și ne-am mai revenit puțin.
Split e al doilea oraș ca mărime din Croația, după capitala Zagreb. Mare parte din clădirile care marchează înfățișarea orașului de azi, au fost construite de venețieni pe vremea când au stăpânit orașul. Clădirile albe de piatră, străduțele înguste, până și turnurile bisericilor aduc aminte de Veneția.
Anticul oraș a fost întemeiat de greci, în sec. 2 înainte de Hristos, fiind ocupat apoi de romani, aici fiind construit și celebrul palat al împăratului Dioclețian, din care se mai văd ruine și azi.
Azi însă, Split e un oraș în care domnește forfota, mai ales în sezonul estival. Datorită contextului actual, cu epidemia de Covid-19, noi am găsit însă orașul destul de liniștit. Ca o remarcă generală, oamenii locurilor prin care am fost ne-au spus că anul ăsta au avut cam 60% din volumul normal de turiști, lucru care pe noi ne-a bucurat, nefiind amatori de aglomerații.
Am pornit așadar în plimbare prin orașul vechi, intrând pe Poarta de Bronz, către palatul lui Dioclețian. Aici au fost amenajate niște galerii comerciale, care mie mi-au adus aminte de Marele Bazar din Istanbul.
Se intră apoi în curtea interioară a vechiului palat, din care se mai văd câteva coloane și ziduri. M-a amuzat într-un fel faptul că vechile trepte ale palatului sunt azi locuri de luat o gustare sau de băut o cafea, fiind amenajate de o cafenea din apropiere.
Impunătoarea catedrală Sfântul Domnius se află în imediata apropiere. Edifciul în sine a fost construit în anul 305 d. H. ca maosoleu al lui Dioclețian, fiind dat apoi în folosință ca biserică catolică la începutul sec. VII. Este cea mai veche catedrală catolică din lume, care a fost păstrată în mare parte în forma sa originală (turnul cu clopot a fost adăugat mai tarziu).
Ne-am lăsat apoi să rătăcim pe străduțele înguste ale centrului vechi, unde am găsit o grămadă de pisici :)) erau peste tot, cuminți, de altfel, și bine hrănite. Ieșim apoi în afara zidurilor orașului vechi și pornim pe faleza de-a lungul portului unde sunt ancorate iahturi care mai de care mai ‘fiță’.
Am avut parte și de o masă copioasă cu un steak zdravăn de ton la restaurantul Skalinada Seafood&Steak.
Mai dăm o tură apoi prin oraș și ieșim pe Poarta de Argint a vechiului palat.
În următoarea zi lăsăm în urmă coasta Dalmației și pornim spre Parcul Național Plitvice. Cu toate că e probabil cel mai vizitat loc din Croația, noi nu l-am nimerit din prima :)) Google maps a dat rateu de data asta și ne-a dus, vorba aia, in the middle of nowhere. Am avut noroc că ne-am întâlnit cu poliția locală pe drum, care ne-a arătat pe unde s-o luăm. Apropo de poliție, duba avea niște grilaje serioase la geamurile din față, abia l-am văzut pe domnul polițist.
Parcul Plitvice e o rezervație naturală din munții Dinarici, fiind și în patrimoniul UNESCO încă din anii ’70. Acesta are la bază o serie de 16 lacuri, aflate la înălțimi diferite, care se varsă unul în altul prin cascade. Relieful carstic al zonei a permis apei să sape de-a lungul anilor în stânci, rezultând canionul în care se află acum rezervația. Aria protejată e de fapt mult mai mare, zona deschisă publicului fiind doar o foarte mică parte din ea.
Biletele de intrare e recomandat să le iei online, pentru a evita coada, care în sezonul de vârf și într-un context normal (fără covid :P) poate fi destul de lungă. În funcție de timpul pe care îl ai la dispoziție, poți face un circuit mai lung sau mai scurt al parcului. Traseele sunt numerotate cu litere iar la intrarea în parc este un panou informativ cu durata și lungimile fiecărui traseu.
Punctul de pornire în toate traseele este același, anume platforma de observație asupra parcului, după ce ai trecut de intrare. De aici ai o vedere splendidă asupra lacurilor inferioare și asupra Cascadei Mari, cea mai înaltă, cu o înălțime de 78m.
Traseul coboară apoi în canion, iar culoarea apei lacurilor ce se vedea verzuie de sus, deja e alta. E un turcoaz deschis, incredibil de limpede. Deja mă vedeam făcând o baie acolo :)) Atenție! Nu e voie 😛 ce m-a impresionat de altfel la aceste lacuri a fost culoarea lor, care se schimba de la o altitudine la alta, însă toate aveau aceeași apă cristalină. Până și cei mai mici pești se puteau vedea clar în apă.
De-a lungul traseelor au fost amenajate podețe de lemn de-a lungul lacurilor sau peste zonele cu vegetație pentru a putea vedea de aproape aceste minunății.
Traseele care încep de la intrarea 1 sunt marcate cu culoare verde (A, B, C, K), iar cele care încep de la intrarea 2, cu culoare portocalie (E, F, H, K). După cum spuneam, circuitele sunt mai scurte sau mai lungi. Noi am ales circuitul C, plecând de la intrarea 1. Are aprox. 8 km și se parcurge în 4-5 ore. Pentru mai multe detalii, accesează pagina oficială a parcului: https://np-plitvicka-jezera.hr/en/
Orice traseul ai alege, îți recomand să îți iei timp pentru a-l vedea și să nu te grăbești. Noi am fost 9 oameni, unii mai grăbiți și am cam fost pe fugă, ceea ce mie nu mi-a prea plăcut. Am și parcurs traseul în vreo 3 ore și un pic și am mers aproape încontinuu. În prețul biletului e inclus și un transfer pe lac cu barca cu motor electric, pentru a ajunge la lacurile superioare. La stația de îmbarcare e un pic popas cu mese și bănci, cu tot felul de magazine.
Partea traseului care se continuă după ce cobori de pe barcă, mi s-a părut puțin mai abrupt, dar nu dificil de urcat. Se recomandă oricum să ai încălțări mai robuste, măcar adidași. Eu am fost în sandale, m-am descurcat, dar mai comozi mi-ar fi fost niște adidași.
Dacă la finalul traseului ești deja sătul de mers, nu te îngrijora, este un autobuz care te duce înapoi la intrarea 1. Cursa cu busul e de asemenea inclusă în prețul biletului de intrare.
Nouă ne-a plăcut mult Parcul Național Plitvice și s-a potrivit la fix, după o săptămână de stat pe mare, să vedem și un pic de munte. O altă rezervație asemănătoare cu Plitvice, este Parcul Național Krka, în apropiere de orașul Sibenik. Aici însă, ai voie să faci baie în lacuri și la cascade, deci l-am pus pe listă pentru data viitoare 🙂
Acum să vă zic câte ceva despre costuri în locurile despre care v-am povestit mai sus.
Cazare în Zagreb: apartamentul l-am închiriat prin AirBnb pentru 7 persoane și a costat 663 lei / noapte. E destul de aproape de centru, se poate merge pe jos. E frumos amenajat, foarte spațios. Noi am fost foarte mulțumiți. Link aici.
Taxe autostradă: după cum spuneam, autostrăzile se plătesc în Croația. De exemplu, pentru o porțiune de 50km am plătit 28 de lei. La intrarea pe autostradă sunt niște automate de bilete cu bariere de unde îți iei un bilet, pe care îl plătești la ieșirea de pe autostradă.
Parcare în Split: aprox. 60 de lei pentru 4 ore. Foaarte scump :))
Bilet intrare Parcul Plitvice: 128 lei / persoană. Taxă de parcare: 32 lei.
În ultima noapte am dormit în apropiere de orașul Varazdin, pentru a fi mai aproape de graniță pe când am pornit înapoi spre România. Cazare: 240 de lei / cameră dublă.