Înainte să ajung în vecini la bulgari, am căutat tot felul de locuri de vizitat și am fost surprinsă de câte locuri frumoase și câte recomandări am găsit pe net. Nu dați cu pietre! Noi ardelenii nu prea suntem cunoscători ai Bulgariei, ci mai degrabă știm multe locuri mișto de vizitat în Ungaria sau Austria. Astfel că, dacă tot am mers în Bulgaria 10 zile, nu am reușit să stau locului nici acolo, mai ales după lunile de izolare în casă de la începutul pandemiei. Iată cele 3 excursii de câte 1 zi pe care le-am făcut noi în Bulgaria:
1. Balcic – Castelul Reginei Maria și grădina botanică
Orașul Balcic a fost prima dată o așezare tracică, iar apoi o colonie a grecilor. Mai târziu, s-a transformat într-o cetate greco-bizantină și bulgară și apoi a intrat sub ocupația otomană. Sub otomani, Balcic și-a primit numele actual. Azi Balcic este un paradis pitoresc cu terase deluroase care se împletesc cu platoul Dobrogei și, în cele din urmă, cu Marea Neagră. Turiști din întreaga lume vizitează această stațiune pentru a admira casele sale neobișnuite pictate în alb, roșu și galben, dar și pentru izvoarele de apă minerală. În ciuda dimensiunilor mici, acest oraș este un port important.
În afară de izvoarele de apă minerală, Balcic atrage mulți turiști datorită magnificului Castel al Reginei Maria a României, care include zece vile și o capelă în care inima reginei este încă păstrată. Când a ajuns prima dată în Balcic, Regina Maria a României s-a îndrăgostit imediat de această coastă și a decis că va construi aici o reședință de vară. Acest lucru s-a întâmplat după cel de-al Doilea Război Balcanic (1913), când zona Cadrilaterul a fost pentru un timp scurt cedată României. Palatul găzduiește lăcașuri de cult din mai multe religii diferite, deoarece regina era deschisă la minte și era cunoscută pentru căutările sale religioase, dar și o cramă și o moară. Includerea unui minaret în partea de sus a palatului este de asemenea demn de remarcat. Interiorul castelului, care are mai multe camere, și-a păstrat majoritatea mobilierului original. Picturile Reginei Maria în diferite ipostaze împodobesc pereții, oferindu-ţi o mică privire asupra personalității sale. Castelul impresionează prin simplitate: pereţi văruiţi în alb, uşi masive din lemn, oglinzi, scaune, şemineu. Baia, construită în stil arab, a fost păstrată intactă din perioada Reginei Maria. De pe balcon, se văd marea şi oraşul. Astăzi, palatul îi spune povestea și te transpune în timpurile acelea, iar apoi te poți bucura de grădinile castelului și de priveliștile ce au vrăjit-o pe regină.
Castelul este înconjurat de o grădină botanică bine îngrijită, cu diverse specii de copaci și flori și îți oferă șansa de a călători prin flora lumii. Grădina găzduiește peste șase sute de specii de floră, și este ușor accesibilă de pe plaja din Balcic sau de la palat. Flora este prezentată folosind diverse terase tematice, care sunt destul de captivante pentru oricine se plimbă prin grădină. Pe lângă terasele sale, te poți bucura și de diferite cascade și iazuri.
Pentru vizitarea castelului am plătit 6leva de persoană, iar pentru grădina botanică am plătit 4leva de persoană.
Într-o dimineață ne-am trezit devreme și cu chef de explorat, așa că după micul dejun am plecat spre Capul Caliacra. Situat în regiunea Dobrogei de Sud, nu departe de granița cu România, Capul Caliacra a fost mult timp în centrul miturilor și legendelor locale. Cea mai populară legendă care a ieșit din această regiune este povestea a patruzeci de fete bulgare, care, decât să se confrunte cu perspectiva capturării de către hoardele otomane invadatoare, au preferat să-și lege părul și să sară în Marea Neagră. La intrarea rezervația arheologică se găsește un obelisc dedicat acestei legende și este numit „Poarta celor 40 de fecioare”.
Cu mult înainte ca bătălia de la Capul Caliacra din 1791 să pună capăt războiului ruso-turc, în Caliacra s-a stabilit un trib trac, iar cetatea a fost cunoscută sub numele de Tirizi. Această întindere de coastă va fi ulterior ocupată succesiv de greci, romani, bizantini, Imperiul Bulgar, Imperiul Otoman și Regatul României. Grecii au redenumit-o Kali Akra, însemnând “adăpost bun” (față de vânturile din nord-est), denumire păstrată până în ziua de azi.
Capul Caliacra se mândrește cu o lungime de 2km și cu malurile sale de 70 metri înălțime, servind drept punct de oprire natural pentru valurile mari ale Mării Negre, iar apoi transformând golful Kavarna într-un paradis liniștit. Tot aici mie mi s-a părut că nu eram la Marea Neagră, apa având o culoare fenomenală cu nuanțe de albastru deschis până spre verde smarald.
Pentru vizitarea Capului Caliacra am plătit 2,5leva de persoană.
De la Capul Caliacra am plecat mai departe să explorăm coasta pitorească a satului Tyulenovo. Zona este renumită pentru țărmurile stâncoase și peșterile inegalabile, aerul proaspăt, apa de mare transparentă și natura sa unică. Pentru cei care caută locuri mai sălbatice și doresc să se apropie de natură, acesta este locul ideal. Primul lucru care îți atrage atenția când ajungi aici sunt bărcile ancorate în micul port al golfului, aparent dornice de următoarea aventură între valurile mării. Pentru a ajunge la cea mai spectaculoasă priveliște trebuie să mergi cam 5 minute pe jos în dreapta golfului. Trebuie să știi că aici nu există plaje cu nisip, iar locul e renumit printre cei cărora le place să sară în mare de pe stânci. Punctul culminant este arcul de piatră ce amintește de fereastra albastră prăbușită din Malta.
Cu greu am plecat din această zonă, fiind fermecați de peisaj și de valurile ce se sparg cu o putere formidabilă, încontinuu de stânci. Astfel că am ajuns târziu în Golful Bolata. Situată într-o mică enclavă îngrijită, flancată de creste netede, de culoare cărămizie, plaja Bolata este unul dintre secretele cele mai bine păstrate ale Bulgariei de Nord. Un semicerc de nisip aproape perfect, protejat de diguri, acesta este un mic golf destul de unic și una dintre foarte puținele plaje din zonă, o plajă încă „virgină” și „sălbatică”. Plaja Bolata se află, de asemenea, în Rezervația Naturală Caliacra, ce reprezintă o atracție pentru iubitorii de natură și mai ales pentru pasionații de păsări. Era destul de multă lume şi abia ne-am găsit parcare. Nu am mai apucat să facem baie , pentru că soarele deja nu mai intra în golf. E de preferat să vii aici cât mai devreme pentru a face și o baie în mare. Noi ne-am bucurat de priveliște și am urcat pe vârful dealului să admirăm golful de la înălțime.
Soarele se pregătea să apună și nouă ne era foame după atâta umblătură, așa că ne-am îndreptat cu “pași” repezi spre Ferma de Midii Dalboca. Ferma este situată într-una dintre cele mai curate regiuni din partea de nord-est a țării și pe malul Mării Negre în Golful Caliacra. Aceasta este specializată în cultivarea și producerea de midii ecologice din Marea Neagră, care sunt oferite în restaurantul fermei. Prețurile sunt decente, servirea este rapidă, iar porțiile sunt mari. Midiile cu paste au fost proaspete și delicioase. Masa de aici ne-a costat 50leva. Am prins un apus superb, fapt ce ne-a făcut să revenim peste câteva zile la acest restaurant pentru o încă cină romantică.
3. Mănăstirea Aladzha, Pădurea de Piatră şi Cetatea Ovech
După alte câteva zile de stat la plajă și leneveală, ne-am hotărât să mai explorăm zona. Prima oprire a fost la Mănăstirea Aladzha. Aceasta este cea mai faimoasă mănăstire rupestră medievală de-a lungul coastei bulgare a Mării Negre. A fost locuită de călugări pustnici în secolele XIII-XIV. Peșterile mănăstirii sunt tăiate pe două niveluri într-o piatră de calcar înaltă de aproape 40 m. Primul nivel constă dintr-o biserică a mănăstirii, chiliile monahale, un loc de luat masa și o bucătărie, o mică biserică, o criptă și încăperi agricole. Al doilea nivel se află capela mănăstirii. Numele creștin al mănăstirii este necunoscut. Numele „aladzha” (alaca) este de origine persană-arabă, însemnând „pestriț, luminos”.
Vizita la Mănăstirea Aladzha ne-a costat 5leva de persoană.
De la mănăstire am luat-o spre continent și mai exact spre Pădurea de Piatră, cunoscută local sub numele Pobiti Kamani. Nu există multe de spus despre acest loc, dar multe de văzut. Pobiti Kamani este format din grupuri de formațiuni stâncoase naturale situate în singurul deșert din Bulgaria. Aici există aproximativ 300 de coloane mari și mici, cu suprafață aspră poroasă și interiorul gol, de până la 10 m înălțime. Stâlpii de piatră acoperă o suprafață totală de cincizeci de kilometri pătrați, cu un număr de grupări mai mici răspândite din centru. Teoria predominantă este că „Pădurea de piatră” de lângă Varna a fost formată acum aproximativ 50 de milioane de ani. În acea perioadă era o parte a fundului mării. După retragerea apei, sedimentele anorganice s-au erodat, atingând astfel formele minunate pe care le admirăm astăzi.
Am plătit 5leva de persoană pentru vizita la Pădurea de Piatră și îți recomand să eviți să ajungi aici într-o zi caniculară pentru că nu există un loc unde să te adăpostești de soare.
Ne-am continuat apoi drumul până la Cetatea Ovech. Rămășițele vechii cetăți sunt situate pe un deal stâncos înalt, la est de orașul Provadia, cunoscut sub numele de „Kaleto”(Fortăreață). Fortăreața este înconjurată din toate părțile de stânci și are o formă de navă. Cel mai vechi nume dat cetății, Provat, este de origine bizantină. Bulgarii au dat acestei cetății numele de Ovech („Oaie”), în timp ce turcii o numesc Tash Hisar („Cetatea de piatră”). Aceasta a fost construită de bizantini în secolul al IV-lea și a fost folosită de aceștia până la începutul secolului al VII-lea. După aceea, cetatea a devenit inactivă timp de aproape un secol. Este folosită din nou din secolul al XI-lea până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Cetatea Ovech a făcut parte dintr-un sistem de apărare bizantin, împiedicând invazia triburilor nordice. Caracteristicile sale naturale unice o fac inaccesibilă pentru atacatorilor străini. Cetatea este protejată din toate părțile de roci cu o înălțime de 11 până la 25 m. Și după ce a intrat sub control bulgar, cetatea a jucat un rol cheie în multe bătălii din timpul primului Regat Bulgar. În timpul celui de-al doilea Regat Bulgar, Ovech era deja un important centru administrativ și militar. Astăzi din fortăreața Ovech se păstrează și se poate vedea structura podului dintre cetate și platoul Tabiite (complet restaurat), mai multe fântâni folosite pentru colectarea apei (dintre care una are 80 m adâncime), rezervoare pentru cereale, ruinele biserici, turnulețe și poarta nordică de piatră. La cetate se poate ajunge atât cu mașina (venind din est), cât și pe jos (traseul ecologic Ovech).
Vizitarea cetății ne-a costat 4leva de persoană. Mi-a plăcut mult cetatea și mai ales panorama de sus din cetate.
Am fost impresionați și fermecați de tot ce am văzut în această zonă din Bulgaria și între timp am mai adăugat multe locuri de vizitat în Bulgaria. Cu siguranță vom reveni în vizită la vecinii noștri.
